ISCĂLESC  ZORI  SÂNGERII  

în soare ar trebui muiate steagurile

nu în bernă cenușiu numărate

drumuri de sânge și-au găsit capătul de lumină mamă

nu pietrui cimitire cu tristeți  

dezleagă gheţurile din pupilă lacrimile

aud gâlgâitul odăilor cenuşii

cum se pierd pe sub tălpi

pe sub lespezile cerului 

uitate în dosul perdelelor noduri…

Ameninţă moartea şi seceră vieţi

Flămândă de trupuri în plină rodire,

Privim către dânsa cu ochi de asceţi

Şi crucile-mbracă în alb cimitire.…

TUTUROR VICTIMELOR CONDIŢIEI UMANE

Ai semănat cerul cu stele                                                              Am tot baut coniac  cinci stele

Şi luna ai ascuns- o-n fân,                                                             M-am imbatat ca un nebun,

Trăgând glumeaţă de…

În noaptea de sânzâiene

Mereu ne trec peste gene

Toate cele NE-ntâmplate

Și tot cele NEumblate..…

Din faldurile vremii curg

Dinspre amurg

Înspre amurg..

Dintre catargele…

eu voi veni... să mă aştepţi

pe fân cosit cu creţişoară;

mireasma lui, vârtej în gând,

să mă îmbete-n miez de vară.

să-mi spui poveşti cât poţi de lin,

cu început de primăvară;

pe greieri lasă-i să asculte

şi harpa ta, şi-a mea vioară.

şi aripi largi din umbra-ţi trenă

să decupez... din înălţime,

s-ascult tăcerile târzii,

ce se ascund în cuib la tine.

să nu mă laşi cumva să plec,

că nu-mi va fi…

De va fi-ntre noi iubire

peste-un secol şi ceva,

pârâiaş de dor subţire

lunecând spre undeva.

Să ne spele din cuvinte

şi din visele târzii,

stele-n aduceri aminte

aşteptându-te să vii.

Călători sub clar de lună

fără rouă sau poteci,

ducând cerul într-o mână

prin prăpastiile reci.

Îmi doresc să fie soare

într-un univers sărac,

şi-ntr-un secol oarecare

anii-n clipe să-i…

Cireșul,

cireșul

în care urcam

păstrează azi leșul

din tot ce…

Ca o boală grea de fluturi

Te-ai lăsat peste cuvinte.

Bei din somnul stins în ciuturi…

Mă îmbolnăvesc de nesomnul tău

de toate cuvintele pe care le citești

în ochii încercănați ai lunii

stranie

ca o femeie dansând dezgolită

prin colțurile odăii

știu

ar face dragoste

cu întunericul din tine

și te-ar săruta

sălbatic

într-o încercare disperată

de a te vindeca

de umbre

ți s-ar prăbuși apoi

la picioare

agățându-se

și împlorându-te să-i numeri

anii și ridurile

înaintea…

Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!…

Scăldat

în sudoare

de cuvintele

care se grămădiseră

în cavernele

memoriei sale

cu gura plină de salivă,

s-a apropiat pierdut,

în tăcere, de o fericire lăuntrică…

Prins

de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă

într-o blândă lichefiere

printre picături de sânge,

avea

gura căscată

spre sine.

nu pot spune pe dinafară

întreg rolul

trebuie să-l joc mai întâi

în doi timpi…

• Dezbracă teii de floare

  trupul tău prea ireal

  trupul tău de fată mare

  înflorind pe-al nopţii val…