Timpul aleargă prin timp înapoi

[Corneliu Neagu]

Spre seară revine un gând călător,

iar timpul aleargă prin timp înapoi,

copilul din mine mă prinde din zbor,

pe aripi de vis să plutim amândoi.

În tolbă aduce povești minunate,

cu straie purtate cândva în trecut,

în lada de zestre a minții păstrate,

închisă ermetic c-un dor convolut.

.

Tărâmuri pierdute revin în tăcere

cu dulci amintiri desfăcute ad-hoc,

din traista țesută în ierni austere

cu jarul rămas pe tăciunii din foc.

Mă văd alergând pe pășuni nesfârșite

prin iarba crescută cu firul mănos,

picioarele goale, cu rouă stropite,

întorc, peste vreme, poteca pe dos.

.

Ajung lângă râul cu unde rebele,

jucând grațios peste pietre-argintii,

pe bolta senină tu treci printre stele,

m-așez lângă mal așteptând să revii.

Dar gândul se rupe în umbrele sure

ajunse din sobă pe albul tavan,

ca-n jocul bizar de pe cer să te fure,

când treci printre astre în mitic rădvan.

 

[Corneliu Neagu]

Ca întotdeauna, un comentariu limpede și profund ce descifrează esențele din scrierea lirică cu delicatețe și competență, prietene Grig Salvan! Mulțumiri alese, cu cele mai frumoase gânduri din partea autorului!                                                                  

[Grig Salvan]

Superbe imagini, de efigie fiecare. Începând cu titlul, timpul care se întoarce spre sine însuși, prin sine o ia înapoi. Periplul prin timp e și el magic și emoționant. Apoi versul final e magnific, de epopee, „când treci printre astre în mitic rădvan”. Citit cu mare plăcere și copiat în folderul meu cu poeme frumoase.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu prietenie și respect, doamnă Vasilisia Lazăr, pentru acest comentariu amplu și elevat în care ați surprins, cu migală și eleganță, tot ceea ce poetul a dorit să transmită cititorilor săi prin aceste versuri. Parcă ați fi fost acolo, în camera în care ardea focul în sobă, lăsând umbre magice pe tavan, trăind starea de vis a poetului!

[Corneliu Neagu]

O tălmăcire elegantă și originală a versurilor mele, stimate coleg de condei și prieten Alexandru Bolache! Vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri de prietenie și respect!

[Vasilisia Lazăr]

Emoționante amintiri/ nostalgii/ viziuni/ trăiri declanșate de umbrele lăsate pe tavan de flăcările focului din sobă, dar și de cele ale focului din suflet, încă treaz. În final, totul se risipește, rămânând doar focul și umbrele pe care le reflectă... Ca întotdeauna, iubita apare ca o nagodă care se pierde și ea odată cu destrămarea visului, un vis aflat la granița dintre somn și trezie, aș putea spune, mai degrabă, o stare halucinatorie. Frumos, emoționant și bine scris. Cu drag!

[bolache alexandru]

O adevărată saga în versuri, aranjate cu migală și măiestrie!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea autorului pentru aceste comentarii, domnule Petruț Dan și doamnă Maria Elena Chindea!

[chindea maria elena]

Cumva, evoluția umană se desfășoară în cerc, sau mai bine zis în spirală. Timpul cunoașterii noastre are vizibilitate asupra începuturilor, dar perceperea e în alt filtru! Însă nu mai puțin ispititoare! Tandrețea și nostalgia sunt bonusul.  Rezultate din înțelepciunea acumulată de-a lungul vieții! Frumoasă punere în scenă a retrospectivei!

[petrut dan]

Un poem bun, plin de imagini frumos construite, cu migală aș zice, de la copilărie și până în clipa în care autorul devine conștient de iubire , un final ce-l găsește în așteptarea atât de plăcută a împlinirii alături de ființa dorită, cu stimă!