Ninge în Rai

[BOTICI GABRIELA]

Ningea necontenit

cu fulgi imenși

într-o lume perfectă

 

Ne încălzeam cu albul 

ce se întindea 

în parfumul zăpezii

 

Un alb ireal

învelea dezmierdările tale

simțeam

gustul proaspăt al fulgilor de nea

ce se topeau 

printre săruturile noastre fierbinți

 

Și mă înălțam

cu fiecare fulg ce mi-l prindeai

în păr 

și te înălțai cu fiecare privire

spre iatacul făurit

de nori ce așteptau

geamătul iubirii

 

Palmele tale îmi căutau privirea apoi

spuneai:

Închide ochii și arată-mi ce simți –

vara tandră sau fulgii de nea?

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Grig Salvan]

Această ninsoare în doi mi-amintește de Ploaie în luna lui Marte a lui Nichita. Lumea devenea alta și părea perfectă, albul ninsorii, deși rece de obicei, pare cald, fulgii reci se topeau sub săruturile fierbinți, ninsoarea cădea în timp ce sufletul se înălța, iar interogația din final e nespus de emoționantă.

[BOTICI GABRIELA]

Vă multumesc frumos.

[Vasilisia Lazăr]

Un Rai al iubirii în care fulgii se topesc printre sărutări și respirații fierbinți. Am citit cu drag.

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[chindea maria elena]

Ninsorile spiritului din noi! O clipă fulgurantă a divinului din noi poate valora cât o veșnicie! Cum îmbrăcăm clipa terestră, care din identitățile noastre prevalează, ține de conjunctură și de efortul propriu al nostru pe drumul cunoașterii/autocunoașterii! Raiul acesta îl purtăm toți în noi, conștienți sau nu - unii chiar ne străduim să-l expulzăm! :)

Superbe ninsori cu iubire!