negativ voalat

[bolache alexandru]

într-un alt univers
fulgii de zăpadă au inima roșie
cireșele sunt îmbrăcate în gri
iar tata încă trăiește
tu treci strada
pe același curcubeu
pe care trec și eu
în fiecare noapte
mama face focul
la o sobă cu rumeguș
iar săniile alunecă
pe visurile albastre
ale unor vrăbii triste
vulpile au vile
într-un cartier rezidential
în care găinile se fură singure
fără să ne cunoaștem
ne scriem scrisori
înmuiate in lacrimi
și ne întrebăm
de ce au dispărut dinozaurii
străzile pustii
sunt acoperite de amintiri
care cad
ca niste frunze îngălbenite
vin gunoierii
și dau cu mătura
dar amintirile se mută
în inimile prea pline
de pustiu

[Chris]

atmosfera inchisa, apasatoare, nici imaginea curcubeului nu-mi apare colorata

străzile pustii
sunt acoperite de amintiri
care cad
ca niste frunze îngălbenite
vin gunoierii
și dau cu mătura
dar amintirile se mută
în inimile prea pline
de pustiu  - cea mai dezolanta mi se pare aceasta, ma duce cu gandul la o golire sufleteasca

trist, frumos, citit cu placere,

[Mihaela Popa]

"... tata încă trăiește
tu treci strada
pe același curcubeu
pe care trec și eu
în fiecare noapte
mama face focul
la o sobă cu rumeguș" un tablou atât de puternic, plin de emoții

[Grig Salvan]

Interesantă viziunea unui univers paralel, pe care cu toții îl purtăm cu noi prin universul cel real în care ne e dat să ne mișcăm. Univers ce pare uneori mai real decât cel real, în care visul capătă consistență aproape materială, timpurile se amestecă, lucrurile capătă alte forme și culori:

„într-un alt univers
fulgii de zăpadă au inima roșie
cireșele sunt îmbrăcate în gri
iar tata încă trăiește”

[bolache alexandru]

Doamna Maria, mă înclin in fața comentariului lăsat. 

[chindea maria elena]

În caleidoscopul vieții, personajele își modifică substanța rolurilor în formarea noastră, precum și timpul-spațiu se comprimă sau se dilată funcție de testele pe care trebuie să le trecem și lecțiile pe care le avem de învățat! Jocul sacru al vieții care ne îmbogățește cât îi permitem și avem nevoie! Mărturiile revelații  sunt picturale, se vede un maestru al cuvântului care stăpânește foarte bine culorile spiritului și afectelor umane. Reverență!

[bolache alexandru]

Aici ai atins un punct sensibil, Lisia... Pentru că tatăl meu este prezent mai puțin în poezia mea. Dacă mama era vatra în jurul căreia ne adunam și ne adunăm cu toții, tata era cel care ne satisfăcea setea de cunoaștere... Mulțumesc pentru apreciere. 

[Vasilisia Lazăr]

Cred că lucrul cel mai frumos din acel alt univers e că tata trăiește, în rest, cam toate gri. Interesant acest poem scris în manieră modernă. Ai început anul în forță. :)

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu domnule Corneliu!

[bolache alexandru]

Mă bucură mult comentariul tău, Monica! 

[Corneliu Neagu]

M-am rătăcit în universul acestei poezii în care epitetele și metaforele au magii ce ne mângâie mintea și sufletul!