Motto: „Lumea nu e a celor care pot, ci a celor care vor.”

– Johann Wolfgang von Goethe

Iz de tine… o răscoală

Prin carcasa mea trezită

Verde frunză de brioală

Cu lucirea-ți…

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Și albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine și a tine,

Cu-aromă de gutuie și plânset de copac.

În târgul plin de vise și umbre androgine,

Prin care trec alene trăsurile de ceață,

Suntem albaștri fluturi, în mândre pelerine,

Cu aripile grele și inimi mari de gheață.

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Și toamne cad milenii, în…

Mi-e gândul spart în cioburi ascuțite,

Când visul se preschimbă în coșmaruri,

Se-ntunecă privirile robite

De lacrimi grele unduind în valuri.

.

Dorințe vii lipsite de-mplinire

Aduc păreri de rău apăsătoare,

Tumult în avalanșe de trăire,

Întunecate urme de culoare.

.

Speranțele se pierd pe rând, uitate,

Din loc în loc sortite să rămână

Ca perle din șirag împrăștiate

Și-aievea îngropate în…

simplu spus nu adorm fără să-mi pun țigara pe geam

fumul să-mi abată privirea departe

altă iubire deocamdată nu am

numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele sparte

nu veneai iar eu mă bucuram precum pruncii

ziua-ntreagă să fiu prim-ministru acasă

obiceiul meu preferat cu prieteni bețivi și cu verdele luncii

să cădem de acord prost e celui ce-i pasă

ca poet până-n vârful membrului cum spun câte unii

îmi pare că…

Motto:  „Nebunia: să faci același lucru în mod repetat

și să aștepți rezultate diferite.”

– Albert Einstein

îmi stăruia în nări o boare de Poême

și mâna întinsă însângerată de-o rodie

într-o fotografie mai veche decât cifra 2…

Rădăcina atârna dintotdeauna pe colțul casei părăsite

Ghearele îi cojeau varul de pe glezne

Își arunca urechi suitoare

de grinzile vântului

care suspendau acoperișul

pe inima zidurilor flagelate in extenso

Acolo am ținut prima dată lumina

în căușul ochilor

acolo am îmbobocit în copilărie

și înflorit în tinerețe

Pe crengile sufletului am împrumutat paseri

să-și răvășească trilul

între frunze

Zburam cu ele iluzoriu

Adăposteam visele…

poemele mele sunt întotdeauna despre tine

chiar și cele în care mă prefac că scriu despre oameni

rămân lipită de această dragoste

precum un sâmbure de fructul încă necopt

mă pierd de bunăvoie printre secundele

acestei zile de toamnă

în care se-ntunecă devreme

terasele se închid mai repede

iar eu te pot iubi cu o oră mai mult

poemele mele sunt întotdeauna despre tine

nu uita să plângi când…

De-ar fi sufletul culoare

Ochii să îl poată ști,

Plini de jale s-ar ascunde

Printre stele și-ar orbi.



Prea mult gri și prea mult negru

Prins de oameni zi de zi…

Ce culoare o fi cerul?

Iarba oare cum o fi?



Am uitat… nebunii lumii

Pentru ce am fost zidiți

Și din tot ce ne-a dat Cerul

Am ales să fim tâmpiți!



Nu iubim, că nu e vreme,

Nu zâmbim, că nu mai știm,

Nu mai mulțumim vreodată,

Nu mai vrem să…

Într-o mână aveam ceva

ce nu-mi mai trebuia

– se pare, o noapte –

şi te-am rugat, neştiutor,

s-o arunci pe fereastră.

În cealaltă ţineam

– cufundat în visare –  

poemele nopţilor părului tău

despletit în şuviţe de stele…

Apoi s-a ridicat soarele,

risipind roua adunată în pagini

din boarea trupului tău

şi visul a-nceput să foşnească

uscat ca o carte…

De atunci te aştept

Şi…

Închid ochii

și îmi văd nemurirea 

la o pleoapă distanță.

Înșir emoții, frustrări,

linii de așteptare ale uitării,

până aud trompeta ce 

îmi semnează actul de ființare.

Din adâncurile înțesate

cu foste repere, mă învelește

o muzică necunoscută

ce-mi serbează ADN-ul

ca și când ar

trebui să-l scoată în lume.

Câtă liniște se așterne după

încercarea de a-mi forța limitele. .…

te-ai întrebat vreodată

ce au în cap ce au în suflet

oamenii care postează pe rețele

ce simt înainte de a posta o fotografie cu un apus

în care cerul pare o fumigație post-nucleară

cu o pată de vin că l-o fi rănit cineva

pe dumnezeu

și zâmbetele congelate în timp

sub ce formă s-au așezat atomii din spate

mă întreb

dacă e vreo mască înăuntru care plânge

cu lacrimi pictate

sau o dorință indecentă de a fi secunda

unei…

Ai fost prin lanul copt de grâu

De ai un păr așa bălai?

Prin ce povești ai fost la râu

Cu lapte pielea să ți-o dai?



Sub care stele-ai adormit

De ești atâta de senină

Și care flori te-au învelit

Cu-așa aromă dulce-fină?



Sub care pom te-ai ostenit

Să te ascunzi în soaptă

Și-apoi să furi…

Bombardat de toate minunile lumii

sătul să tot audă ești comoara mea

și-a împachetat aripile

în ultimul vis al copilăriei

asaltat de toate femeile din lume

plictisit și-a dat foc aripilor

hărțuit de toate iluziile din lume…

                                                                                       ’’Moartea este necunoscutul în care

                                                                                           toţi am trăit înainte de naştere’’

                                                                                                   Alan Watts

                       …

Sunt pasărea-n cer

Și peștele-n râu.

Cu tot un mister,

Sunt desfrâu.

Legendă, poveste

ce-a fost

Sau mai este.

Mă nasc pentru azi.

Din ieri mă hrănesc.

Ce vezi și auzi.

Refuz sau voiesc,

Sunt ură și lacrimi,

Sunt dor și iubesc,

Destin mă prezint

Sau scurt fir de ață,

Dar ce reprezint

E veșnica viață.

... Și mă grăbesc spre nicăieri,

Mă-mbarc în ultimul  vapor

Să scap de vechii temniceri,

Sunt emisarul călător.

Iluzii seci în lumi de basm,

În ghețuri și încinse iaduri

Ardeam în fiecare spasm,

Păduri treceam, ape în vaduri.

Când se-nclinau  urșii a rugă 

Lupii bătrâni mă salutau.

Iar cerbii se opreau din fugă,

Cu ochi închiși mă-adulmecau.

Era un…

(replică d-lui Stănescu Valentin - Septembrie drag)

...coș de nuci, coș de nuiele

frunze arse printre ele

și cocori cu aripi vii

toamnă, iar suntem copii

ce-am pleca din nou la școli!

ca în cârduri de cocori

cu măr roșu-n buzunar

pentru doamna bună-n dar...

dar... s-au scurs anii ca ploaia

în pervazul cu mușcate

să-ntinerim nu se poate

Timpul, iarăși a-ntors... foaia 

ce…

                                                                                                              ‘‘Toamnă-n stufăriş

                                                                                                                Cocorul cearcă iarăşi

                                                                                                           …

Turist prin devenire,

Din duh ce te înalți,

Aspiri spre rumenire,

În slavă să te salți.

Iscoadă prin păcat,

Culcuș pentru sangvin,

Doar suflet îmbrăcat,

Esențial divin,

Din ceilalți te hrănești

Întru înțelepțire,

Renaști să nu mai crești,

Te-mbeți cu nemurire.