Gratii de ger

[Amanda Spulber]

E soare la geam și un urs mă privește,

Dar degetul caută vechiul magnet, 

O lume de plastic, pândind ca un clește,

Mă cheamă la ea cu un zumzet discret. 

.

Samsari invizibili mereu își fac planul

Să-mi vândă remedii când doare mai tare, 

Dar soarele-aprins îmi inundă ecranul, 

Le strică rutina cu-o simplă splendoare.

.

Au cifre crescând dintr-o viață absentă 

Și mii de minute sub coduri de fier, 

Iar sufletul este structură incertă, 

Captiv în cutia cu gratii de ger. 

.

Când jocul de umbre subtil se arată,

O mare de raze pe pat se așterne – 

Și setea de-a fi în rețea integrată 

Se pierde-n minutul fragil dintre perne.

.

Un ultim reflex pe loc se destramă 

Când soarele mușcă ecranul opac, 

Iar ursul de pluș, cu ochi de aramă, 

Surâde și-ascultă cum cifrele tac.

[Amanda Spulber]

Chris, Grig, vă mulțumesc mult pentru comentarii.

[Chris]

Captiv în cutia cu gratii de ger. - mi-a placut aceasta imagine care poate cuprinde intreaga lume creata in jurul ei, o lume rece si impersonala

Iar ursul de pluș, cu ochi de aramă,

Surâde și-ascultă cum cifrele tac. - mi-a placut si aceasta imagine

[Grig Salvan]

O dramă sufletească într-o „lume de plastic”. Subtil sugerate constrângerile acestei lumi în care trăim,  „Iar sufletul este structură incertă/Captiv în cutia cu gratii de fier”. Instinctul sădit adânc în noi nu ne permite o rupere de lume, indiferent cât de dură ar fi aceasta, pentru că există „setea de-a fi în rețea integrată”. Iar versurile finale sunt de antologie: „Iar ursul depluș, cu ochi de aramă/ Surâde și-ascultă cum cifrele tac.”