Pentru că

[Monica Pester]

Pentru că marea mea s-a transformat 

într-un fluviu ce aleargă tumultuos 

în jurul planetei,

pentru că albatroșii mei încă mai țipă

în valurile uriașe,

și mai ales, pentru că

briza acea ușoară și blândă a luciului marin

s-a transformat și ea în vârtejuri

și bulboane periculoase,

ei bine, pentru toate acestea,

sufletul meu atât de prins 

capcana durerii și a trecutului,

a hotărât să rămână în starea prezentului

și în acceptarea liniștită a Cuvântului

a - Cuvântului- forță

a - Cuvântului - scut

a - Cuvântului  - pace.

Iar dacă ametistul își deschide 

geoda înțelepciunii 

în flacăra violet a stâncii,

inima mea își va deschide aripile

ca un fluture, spre noua cascadă

a iubirii divine.

Pentru că am înțeles plecările și venirile,

alegerile și drumul, și,

nu mai am întrebări.

Tot ce văd și ating în jur,

îmi aduce un răspuns și o necondiționare.

Bună dimineața, lume!

Repostare