Nu crede când de patimă cuprins

Ești sigur c-ai găsit perfecțiunea!

În tine arde-un foc intens, aprins,

Vrei să oferi, nelimitat, afecțiunea.



Ești orb de vezi că tot e impecabil

Că nu sunt imperfecțiuni, defecte,

De fapt, te completează remarcabil,

Să depășești ușor trăirile afecte.



Cum o dorești întipărită pe retină

A ei imagine, ce-n suflet o păstrezi?

Să treci senin și calm de-orice rutină

În dragostea-i deplină să te…

Se-aude-un tropot de copite tot venind;

Și din zenitul clar un punct se vede;

Fărâme de azur prind forme de argint;

Poiana-și unduiește coama verde.

Ca niște lovituri de tobă se ascut…

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de tot ce-am pierdut

dar mai ales de ziua 

în care am știut că mama

nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon

nu-mi place toamna

și nici nu cred c-ar mai putea naște în mine idei

ori poezie

totuși îți scriu

așa cum o fac în…

Dragi membri,

Vă ofer, spre audiție, emisiunea „Simfonia culorilor”, realizată de Gabriela Raucă la Radio ProDiaspora, azi, 24 august 2024. La această ediție, pe lângă multe alte momente deosebite, sunt și câteva lecturi din poeziile membrilor site-ului nostru (Carmen Popescu, Ada Nemescu, Ion Lazăr da Coza, Dan Petruț Cămui, Gabriel Cristea și…

Sonet XCII  

Îți mai aduci aminte, oare, primul sărut cu gust de nea

Când stelele cădeau în palme, dar căutam sclipirea ta?

Nămeții ne-nveleau seninul, privirea ta mă-nfierbânta,

Iar luna ne privea uimirea, cu irizări ne troienea.

Obrajii înroșiți de frigul ce ne-a cuprins ca-ntr-o manta

Nu ne putea răci iubirea și niciun ger și ... nimenea

Căci ne pierdeam în visul care căldura lui,…

Mai are cetatea nevoie de poeți

sau șugubățul Dionis tot speră în zadar,

sub clipocinda cupă de amar,

s-aducă povața lui Eschil?

Ce piesă de final se desfășoară azi

prin teatrul mut al lumilor…

Și într-un târziu,

când va veni momentul,

Inima Cosmică

se va auzi puternic

în imensitatea spațiului,

peste lumile văzute și nevăzute

și își va contopi câmpul

cu întreaga energie divină,

caldă și iubitoare

ca un cuib matern.

Încet, va acoperi

cu infinită tandrețe

fiecare colț al Universului

pe care îl apără și îl hrănește

din totdeauna.

Iar această întâlnire

și…

Ceața Un zid între mine și gânduri

Un borcan cu miere 

impertinent 

se varsă în beregata spațiului meu înterior

Îndulcit

schimbă orientarea pașilor

În orb incertitudinile devin certitudini

Pe streașina nopții

ceața apare ca o lumină nevindecată

Aș sorbi un ceai cu miere

Întunericul îmi bagă mințile în priză, nu ceainicul

Adun mierea care a mai rămas în borcan

Suficientă ca să îndulcesc un ceai virtual

Ceața Un zid dublat de…

Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,

Ochii mei se-aprindeau prin troiene de vis,

Soarele strălucea ca o candelă vie, 

În pădure plutea un subtil paradis.

. 

Pe sub arborii ninși ne priveam plini de sete

Și zăpada năștea mânji din aripi de ger;

Când sărutul de foc începea să ne-mbete,

Herghelii nechezau tropotind către cer.

. 

Aerul, destrămat în fâșii hialine,

Pe un lac adormit se cernea reaprins,

Mă topeam în…

Pe drumuri se-aștern anotimpuri,

Iar gânduri aleargă prin lume.

Prin colburi zidite anume

Fac raiduri nebunele vânturi.

Amurguri se-mbracă-n costume

Cu falduri ce-ntunecă ceruri.

Balauri de foc peste șesuri

Pun fauri…

că romantismul a murit

mă contrazic bomboanele cu lichior

de lângă poza cu plaja

de astă-vară

nu mai există sare

în mare

câteva urme spre felinar  schimbă percepții

ți-ar trebui niște ruj

o brățară cu perle akoya

și ceva petale pe trup sau poate un pic

de floarea-soarelui

în priviri

numai un idiot își poate ucide fabulosul

din operă 

pentru ca nu cumva talentul să se transforme…

Diminețile mele nu sunt albastre.

Sunt roșii, inundate

de sângele tânăr al Lunii pline,

Măiastra ce pleacă agale spre somn.

Eu?

Eu fug să-mi găsesc liniștea

într-o oază a deșertului,

într-o cascadă puternică,

să-mi spele urmele de iubit,

Și în pădure,

să îmi foșnească stejarii

vorbele nerepetate,

neregăsite și neînțelese.

Mă duc să culeg uitarea pământului,

tăcerea statornică a…

N-am să pot cuprinde-n pumni

toate gândurile mele.

Sunt prea multe,

unele prea grele.

Le-aș așterne pe hârtie,

dar mi-e teamă

că nu voi avea răbdare

să le spun încet,

fără să strig.

Înțelegi?

Nu am rime destule

să le scot din peniță.

Nu am degete suficiente

să alunece pe taste.

Nu am aer destul

să le spun dintr-o suflare.

Ce ușurare,

le voi lăsa să…

                                                                căldură mare

                                                                      adio şpriţ

                                                                     bula-n vin

                                                                          beată-i

                                                                                criţ’

                                     …

în ziua când clepsidra

îmi va muşca și ultima petală

e semn că am să plec 

în drumul lung 

anevoios

voi arunca pe umeri căruntele poteci

până un verde crud

va curge iar în mine

în lumea-aceea se respiră greu...

dar prinde-voi puteri

din slava nesfârşită

sorbi-voi zările albastre

şi viaţa iarăşi va-nflori

din seva cuvintelor

neterminate…

când o să…

                                                     pepeni delicioşi

                                                             roşul curat

                                                        mă cheamă-n

                                                                    colţ de

                                                                         …