Curgea peste vreme deșertul în zare

cu dunele-n valuri întinse sub cer,

părea universul din vis care moare,

rupând din adâncuri un ultim mister.

Pe aripa serii creștea nesfârșitul,

cu timpul…

Trec anii mei ca păsări călătoare

spre un tărâm de vis nedeslușit

lăsând în urmă clipa care moare

pe-o margine de dor fără sfârșit.

Și-atâtea vechi speranțe, revenite,

se-adună-n poarta visului uitat…

Mai trece-o zi, mai facem un popas

prin amintirile ce dau năvală,

și nici măcar cadranele de ceas

nu pot să țină-această socoteală.

Prea multe gânduri strânse la un loc

ne bântuie cu ploi de neuitare…

Atâtea amintiri am strâns în viață –   

ce grele-mi par când anii se tot duc!

S-au așezat pe gânduri ca o ceață

să îmi cobească-n cântecul de cuc...!

Iar de privesc aevea peste vreme,

spre căile pe care le-am parcurs,…

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară

când umbrele sure ajung din trecut

pe ample cărări din vestita Sahară

cu dune întinse pe gândul pierdut...!

E toamnă târzie și, parcă, deodată,

se umple…

E toamnă târzie - aud la fereastră

doar ploaia venită pe aripi de vânt,

garoafele puse de ieri într-o glastră

desfac din corole un vechi jurământ.

La ceasul uitării, ieșind din petale,…

Ajung printre arbori rafale de vânt,

se-adună buimace în lungi rotocoale

pe strada ce încă îmi plânge în gând

cu toate iubirile scoase în cale.

De unde veniți ? Ce visuri vă cheamă

să-mi bateți cu doruri târzii la…

Pe culmea neuitării ajung câteodată

temutele dileme ce parcă mă străpung

cu amintiri furate din ceața alungată

de vânturi rătăcite la margine de crâng.

Iar de privesc tăcerea apusului de soare,…

Răscolind tăcerea, lungile ecouri,

pe la miezul nopții, se întorc din nou

să-mi redeseneze magice tablouri

din intimitatea unui vechi tangou.

Era o tavernă cu ferestre scunde,

noi dansam tangoul fără spectatori,…

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare

cu voci neauzite ce parcă mă străpung,

în cumpăna gândirii îndată reapare

o filă cu însemne dintr-un ecou prelung.

Sub vrăjile ascunse în vorbele ostile…

Se lasă înserarea, iar ziua obosită

dispare printre arbori și urcă înspre cer,

curg razele de lună, cernute ca prin sită,

din tolba nevăzută a unui lăncier.

Statuile-adormite pe soclurile grele…

Ani mulți s-au adunat în urma mea,

cu amintiri venind necenzurate ,

iar timpu-n loc parcă ar vrea să stea

ca să-mi adun păcatele uitate.

Vă simt pe toate, strânse la un loc,

cu chipurile umbre trecătoare,…

Trec anii peste vreme și vremea peste ani –

nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,

la poarta neuitării doar lava din vulcani

cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu…

Trec anii prin viață și viața prin ani,

le simt înlăuntru dansând împreună

pe vatra de lavă din mitici vulcani,

când timpul iertării începe să-apună.

Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat

în vagi amintiri refuzând mai vină…

O, patrie, tu curgi prin trupul meu,

când clipa-nstrăinării mă atinge,

și-n suflet îmi aprinde curcubeu  

cu doruri care plâng numai cu sânge.

Pe tine, mamă, nu te mai zăresc,

frumosu-ți chip a dispărut în ceață,…

Reascult povestea magicei sucale

depănând prin vreme șiruri de fiori

care vin adesea pe aceeași cale

redeschisă iarăși peste vechi uitări.

Ne ajung din urmă false jurăminte

spuse într-o noapte într-un lan de grâu…

Statuile din parcuri trezite din tăcere

de răbufniri ascunse în soclul de granit

adună-n umbra nopții trecutele mistere

pierdute pe aleea cu dale-n keramit.

Se-mbracă chiar în haine croite cu migală…

Iluzii de-o clipă se nasc și dispar

în vagi amintiri venite deodată

cu vrajă adusă de gândul hoinar

în focul ce încă mocnește pe vatră.

Din flacăra tunsă se scurg pe tavan

mistere ascunse în dansuri astrale,…

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,

rămân mereu ascunse în false amintiri,

sub brâuri răsucite la margini de păcate

aduse peste vreme de fostele iubiri.

Îmi amintesc adesea de vara-ntârziată

întinsă peste visul de care m-am temut,

că-n seara hărăzită te…

Mai aud și astăzi dulcea ta chemare

revenind prin vreme ca un lung ecou

cu-nveliș de umbre din cireșe-amare

mai demult uitate într-un bibelou.

Îmi aduce-n cuget nerostiri pierdute

printre slove scrise într-un vast poem,

îngropat în ziduri de străvechi redute

apărat să fie de un greu blestem.

Reascult poemul pe la miez de noapte,

în frânturi de franje rupte-ntr-un halou,

cu rostiri vrăjite care vin din…