La marginea uitării începe să apară
o umbră nevăzută venită din trecut
cu dorurile toate lăsate într-o gară
în seara fără miză de care m-am temut.
Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită
adusă într-o noapte, pe un peron rebel,
cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită
ce-și căuta în gară iubitul infidel.
Imi amintesc ursita, ea semăna cu tine,
deși părea mai tristă, privită din profil,
când cobora grăbită în gara fără șine
având pe chipul tandru un zâmbet inutil.
Ducea în spate banca croită din iluzii
în nopțile cu lună, pe malul unui râu,
de tristele himere născute din confuzii
ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu.
Erai și tu acolo cu hainele-aruncate
pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal,
te ridicai din apă mai plină de păcate,
sedusă de un faun sub unda unui val.
Plângeai, ieșind din apă, rănită de păcatul
rămas înfipt în trupul pe care l-am iubit,
iar eu, pe malul apei, eram precum soldatul,
pe crucea suferinței în taină răstignit.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Vasilisia Lazăr (da Coza), pentru lectura versurilor și pentru gândul ales!
Cât de frumos!
Observ că nu delimitați strofele. Așa doriți?
Mulțumesc, Ion Lazăr da Coza! Gând ales din partea mea!
Versuri înnobilate de patina timpului.
da Coza
De acord, Mihaela, să fie într-un ceas bun!
E o bucurie să ne întâlnim în ,,gara fantastică''! Eu zic s-o facem de pomină... :))
Aici, nu există ,,persoane mai în vârstă'', pentru mine sunt doar prieteni mai ,,bogați'', fiindcă au cu o tinerețe în plus față de a mea. Uite, aşa mă dau eu... mai tinerică. :))
Ce mult mă bucur, Agafia, citind cuvintele tale prietenești, sincere. Pentru o mai bună cunoaștere, sunt dâmbovițean, din Fieni. Acolo am făcut și școala de arte și meserii pe la sfârșitul anilor 1950. Revin întodeauna cu plăcere pe meleagurile natale, dar Gara fantastică nu mai este, a rămas numai în amintirea mea.
Mihaela, eu sunt Corneliu, nu știam cum să fac să mă apropii mai mult, fiind mult mai în vârstă decât ceilalți. Chiar mă bucur că sunt acceptat în "Gașcă" cu atâta bunăvoință.
Am citit si recitit cu placere. Sunt imagini poetice care iti raman in minte, imagini foarte bine alese spre constructia mesajului.
erată - soldat
Colegial, noi ne spunem pe nume, pentru apropiere și cunoaștere.
Eu sunt Mihaela - soldat neinstruit și am trecut granița. Oauu! Am rămas uluită:
http://armoniiculturale.ro/2019/08/12/indoiala/
Aveți toată stima mea și mă bucur că putem dialoga... Recunosc: Sunt mai mică! :))
Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE