Nagoda răzvrătită

[Corneliu Neagu]

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,

ursita părăsită coboară din cetate

să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu ursita plecată fără voie

din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt,

iar eu o amintire, precum bătrânul Noe

ce-și căuta odată o palmă de pământ ?

O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,

pe culmile gândirii, se pot opri oricând,

dar știu, dintodeauna, că fostele iubite

în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.

Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,

ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,

nagoda răzvrătită - iubită în neștire

pe malul unei oaze, la margini de zenit.

Dar ai plecat iubito, cu aripa mai frântă,

mușcată de păcatul căzut din palmieri,

iar eu acum, în suflet, adun magie sfântă

din amintiri si doruri venind de nicăieri.

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia, vă mulțumesc pentru pentru trecere, lectura versurilor și gândul ales lăsat aici!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Tare frumos! Felicitări!

[Corneliu Neagu]

Chris, mulțumesc pentru popas, lectură și comentariu!

[Chris]

trist, frumos...