Păcatul neiertării

[Corneliu Neagu]

Secretele lăsate la marginea uitării

pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,

mai vin câteodată, cu valurile mării,

pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

 

Ne-am întâlnit cu ele, era o iarnă rece

venită fără veste, cu vântul de la nord,

când trenul fără miză întârzia să plece

în așteptarea surdă a unui fals acord.

 

Departe, la cazarmă, fanfara militară

ne amintea întruna că trenu-ntârziat,   

în clipa fără oră, se va urni din gară,

lăsându-ne în cuget o urmă de păcat.

 

Păcatul neiertării ce încă ne aduce

o altă amintire la margine de gând,

pe notele fanfarei, venită la răscruce

să caute bemolii în râul fără prund.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, Gabriel Cristea!!

[gabriel cristea]

Adorabil! 

[Corneliu Neagu]

Distinsă doamnă Cornaciu, vă mulțumesc pentru popasul făcut în lumea versului meu și pentru mesajul lăsat!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am cititi cu drag!