poemele mele sunt întotdeauna despre tine

chiar şi cele în care mă prefac că scriu despre oameni

rămân lipită de această dragoste

precum un sâmbure de fructul încă necopt

mă pierd de bunăvoie printre secundele

acestei zile de toamnă

în care se-ntunecă devreme

terasele se închid mai repede

iar eu te pot iubi cu o oră mai mult

poemele mele sunt întotdeauna despre tine

nu uita să plângi când…

senin

ca pe un capitol de carte

foşnind a reni

ce migrează spre sud

prin taigaua – osuar stelar

aş da timpul înapoi

fulgerătoare fost-a clipa când

precum Thetis

– îmbrăţişându-mă întâia oară –

în râul Styx

m-ai scăldat

narcotizaţi

am uitat

un afurisit de călcâi

în secunda ce tocmai trecuse

prin văl de auroră neagră

– ren stingher –

aş putea…

îmi plac femeile

cu cicatrici pe suflet

în ele sângerează neuitarea

durutelor dureri

şi rana celor nedurute

mereu acolo

pentru a le aduce aminte

cât sunt de fragile

cât sunt de puternice

sunt chiar frumoase femeile

cu cicatrici pe suflet

doar ele pot strânge

cioburi de univers pierdut

fără să se taie

şi fără să se oglindească

în ce a…

Pe când nu erai,

îmi cultivam melancolia

in vitro.

O îmbrăcam în diferite culori:

violet,

galben,

gri...

În zilele mai bune,

din irizaţia lacrimii,

puneam rogvaiv.

Ca stare de agregare

predomina ceaţa

cu miros de ţigară stinsă

şi zaţ rece

(de cele mai multe ori, nechezol).

Gustul amărui al păpădiei

umplea sâmbăta.

Era jucăria preferată

a spiritului…

ascult din nou

pentru a câta oară?

spune-mi acum dacă mai simți

în mâna ta sufletul meu...

oare mai simți?

ciudate întrebări mi-alunecă

pe-arcușul inimii

spuneai că n-ai să poți să trăiești fără mine...

ascult în continuare

și totul începe să se clatine

cu siguranță n-ai să poți

în lumea pe care mi-o imaginez

suntem doar noi

într-o zi voi pleca acasă

într-o zi…

O, rujă de toamnă cu osul de jad,

Semn palid al verii ce moare,

Îmi ești mângâiere când zilele-mi scad

Şi verdele frunzei mă doare.

Petală de perlă şi ultimul vis,

Regină-a tristeţilor toate,

În boabe de lacrimi azi mi te-ai închis

Când frigul prin haină-ţi răzbate.

M-apropii de tine şi-n suflet pitesc

O floare-aurie, brumată,

Măcar pentru-o clipă şi eu să-nfloresc,

În iarna ce-mi bate la…

Dacă doriți să (re)ascultați ediția specială a emisiunii „Simfonia Culorilor”, dedicată Cenaclului literar-artistic „Însemne Culturale”, o puteți face accesând următorul link:…

octombrie

dureros ca o smulgere

îmi plimbă șovăielnic paşii pe asfaltul umed

copacul nostru

în rugăciune

cu cea din urmă frunză

ce-şi fierbe sângele pe rug

şi-a prins la gât eşarfa dragostei noastre

depărtarea se scurge-n ape

trec strada la umăr cu nostalgiile

îmi cumpăr o ciocolată amăruie

topind în cerul gurii speranţe încă dulci

miroase-a dor păgân

și a…

Pentru cei care nu au reușit să intre în direct, atașez emisiunea înregistrată:

https://www.mixcloud.com/Gabriela_Rauca/simfonia-culorilor-%C3%AEns...…

îmi beau îndelung cafeaua

să-mi fac ziua cât mai

suportabilă



îmi beau îndelung cafeaua

sperând să descopăr

la sfârșit,

albastrul ochilor tăi

precum un crochiu

de Modigliani



îmi beau îndelung cafeaua

nădăjduind să regăsesc

la sfârșit

poemul clipelor noastre

tandre unice

și atât de grăbite



îmi beau îndelung cafeaua

așteptând să aud

la sfârșit

muzica șoaptelor tale

ca o…

ne aşezăm

la masa cuvintelor

şi plămădim

câte o pâine curată

o stropim cu lacrimă cerească

apoi ne împărtăşim fiecare

din bucata celuilalt

unii murim aici

alţii ne naştem dincolo

greu recunoaştem

morţii de vii

aici nu vrem aplauze

dorim doar liniştea

care înalţă cuvinte

însă…

          Motto:

          Gustând păcatul, suntem îngeri.

          Altfel

          Ce s-ar face, cu atâţia oameni, Dumnezeu?

Puteam să ucid ca mercenar plătit

de magnaţi putrezi

sau de vreun guvern psihopat

ca ei să impună

ideologii,

sau fantoşe de regi, de preşedinţi, de parlamente...

Paşnic, puteam să fiu ucis

de vreun evlavios misionar care-aş fi fost...

Am…

Copaci în agonie pierd frunzele pe rând,

Din zarea cenuşie se surpă munţi de sare;

Se mai topeşte-un cântec, se mai usucă-un gând,

Şi-n gri se pierd credinţe ca fumu-n depărtare.

În pustiitul suflet mai zboară un golumb,

La cina mult visată azi nimeni nu-l îndeamnă;

Ne-ncearcă-o amintire, cu degete de plumb,

Iar focul din privire se umezeşte-a toamnă.

Şi plouă mult prea rece, şi plouă…

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,

Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.

În târgul plin de vise şi umbre androgine,

Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,

Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,

Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Şi toamne cad milenii, în…

Mă sfarmă în imagini

Cântul tău

Şi parcă mă străbat

Vreo patru alizee

Sau ciuturi de fântâni că sunt,

Dintr-un ţipăt, crâmpeie.

Şi tragic seara cade

Peste trupul meu

Pe când durerosul cânt

– Pe care ea îl ştie –

M-afundă în tăcere

Sau poate-n agonie,

Sau poate că mă-ndeamnă

Troiene, arbori goi

Să-i mut la mine-n casă

Ori pe al cerului cuminte crug

Căci…

noaptea când dormi

te privesc pe ascuns

am ocazia să-ți văd sufletul 

cu ochiul liber

să-l simt ca pe o amprentă greu de îndepărtat

de pe orice suprafață

degetele mâinii cu care

mi-am cunoscut corpul întâia oară

străbat harta trupului tău

cu toate călătoriile pe care mi le-ai promis

doar tu îmi cunoști destinația

nimic nu mă face să mă simt mai tânără

precum lucrurile…

Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!

– Zicea unul, cu acreală,

Și nițel nedumerit –

Metaforicesc stiharii,

De se coșcovesc pereții,

Ce să fie cu ei, frate?

Poate că s-au țăcănit?!...

Îi răspund, așa,-ntr-o doară:

Barzii metaforicesc!

Poeziile au sevă

Când stilistic glăsuiesc!

Și apoi, de când poema

Dăinuiește pe pământ,

Una doar i-a fost…

e liniște

liniște ca-ntr-o serenadă 

târzie

tăcerea se desface în fâșii

peste o mare 

ce-și înghite ecourile

și care nu mai e de mult 

marea noastră

cuvinte moarte 

plutesc în aerul sărat

doar pași fără urme pe țărm 

și scoici în care răsună 

prelung și inexplicabil

clopotul unor valuri istovite

de curgerea nesfârșită

apusul își scutură 

scrumul în griul nisipului …

erai doar amintirile tale

puse parcă-n lavandă vidată

când ne-am întâlnit vasali umbrei

eu coboram dintr-un viitor

incert

dintr-odată

inima a reuşit

să-şi vorbească fără translator

să se vadă fără oglindă

nici măcar nu şi-a făcut freza –

era frumoasă aşa cum era...

precum Rimbaud cu mâinile-nfipte

în buzunarele rupte ale paltonului

am început să hoinăresc

din speluncă în…

în fiecare noapte

frunzăresc timpul

filă cu filă

mă opresc la secunda

în care sufletul tău

își înalță pânzele

privesc

cum se ridică încet

discret

cum dispare în cântec

ca un gând tăcut

două aripi fără pasăre

mi se lipesc de umeri

purtându-mă în zbor

lin

până dincolo de clipa

prezentă

le aud șoptind trist

tânguitor

doar pentru…