Iubire lacustră

[Vasilisia Lazăr]

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,

Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.

 

În târgul plin de vise şi umbre androgine,

Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,

Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,

Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.

 

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Şi toamne cad milenii, în transă, peste noi.

Lacustru ochi de sare, în sfâşieri de nori,

Ne spală de iubire, cu reci şi triste ploi.

.

Poezia aceasta a fost scrisă în 2009. Face parte dintre primele mele încercări poetice și e publicată în volumul meu de debut. :)

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult pentru apreciere, Alex! 

[bolache alexandru]

Multe metafore încă de la debut... O poezie de dragoste îmbinată cu aroma bujorilor, a gutuilor și a armoniei! Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Dan! Încântată de apreciere... Am o recitare de acum 10 ani, a scriitorului Lucian Dumbravă. Au recitat-o, pe Radio Vocativ, Carmen Popescu și Elena Lucia Spătaru, o va recita și Gabriela în emisiune... S-a bucurat, poate mai mult decât merita, de atenție. E o poezie care la vremea aceea mi-a fost dragă. Și acum îmi este, dar stilul meu de acum a suferit modificări. :) Drag de trecere și cuvânt!

[Vasilisia Lazăr]

M-ai copleșit, Grig. Cred că prozodia am stăpânit-o din școală. În rest, ce să zic... Mulțumesc de apreciere! Cert e că se află printre primele mele scrieri poetice.

[Vasilisia Lazăr]

O fi fost vreo premoniție, domnule Katin, deși, la vremea când a fost scrisă, nu a fost scrisă pentru cineva anume. Și, oricum, făceam referire la altceva. Paradoxal, m-a fascinat întotdeauna starea de tristețe. Poate că am atras-o... Vă mulțumesc!

[Grig Salvan]

Nu s-ar zice că e o încercare literară de început de drum în poezie, versul e matur și meditația profundă, imaginile inedite, prozodia plăcută la lectură și muzicalitatea provocatoare de reverberații în suflet.

[Mihai Katin]

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Şi toamne cad milenii, în transă, peste noi.

Lacustru ochi de sare, în sfâşieri de nori,

Ne spală de iubire, cu reci şi triste ploi.   este  un catren  care  privea  fara  ca macar  el sa o  stie  undeva  in viitor!

cu  multa  pretuire!

[petrut dan]

Da, zic și eu că este un fel de oază ce strălucește în mijlocul unei poezii prețioase și pretențioase dar cu atât mai mult artificiale ale câtorva dedulciți la această formă de artă, iar pentru majoritatea care trăiesc ca într-un deșert liric cu atât mai mult binevenită, deși evidențiază starea de lucru care pentru ei este mai rea decât cea de dinainte de a se apuca să scrie! Și cred că ar suna frumos recitată, în plus, e genul de poem ce ajunge usor la inima publicului,  aroma aceea de gutuie încălzește întregul tablou ceea îl face de păstrat peste timp așa cum ai făcut chiar tu acum! O idee bună, o gingășie poetică, marcă înregistrată de-acum, my lady!) 

[Vasilisia Lazăr]

Nu mă supăr, Gabriela. Ba dimpotrivă. Dacă tu crezi că e potrivită, cum să nu. Cred că tu mi-ai recitat în emisiuni jumătate dintre poeziile mele. :) Te îmbrățișez! 

[Gabriela Raucă]

Îmi place atât de mult această poezie, Lisia, cred că am comentat, când am citit-o prima dată și nu mi se par deloc stângace versurile tale, așa cum spui. Cred că Ion se va bucura, dacă va fi recitată în emisiunea mea. Tu ce zici?