Tratat de poichilotermie (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

          Motto:

          Gustând păcatul, suntem îngeri.

          Altfel

          Ce s-ar face, cu atâţia oameni, Dumnezeu?

 

Puteam să ucid ca mercenar plătit

de magnaţi putrezi

sau de vreun guvern psihopat

ca ei să impună

ideologii,

sau fantoşe de regi, de preşedinţi, de parlamente...

Paşnic, puteam să fiu ucis

de vreun evlavios misionar care-aş fi fost...

Am ales calea de mijloc –

respir tămâia iadului

şi pucioasa din candela popii.

[Vasilisia Lazăr]

Waw, Dan, ce comentariu! Cu siguranță, și comentariile tale ar trebui adunate și puse într-un loc numai de suflet știut pentru atunci când îi va fi foame ori sete. Minunată analogia pe care o faci între filmul respectiv, un film excelent și afirmația din motto și mă bucură că (și) acest poem a pus mintea la lucru și spiritul la frământări. Admirație, recunoștință și drag! 

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumiri alese pentru apreciere, domnule Katin!

[Vasilisia Lazăr]

Onorantă aprecierea dumneavoastră, maestre Valeriu Anghel! Considerație!

[Vasilisia Lazăr]

Exclamația ta înseamnă mult, Alex! Mulțumesc!

[petrut dan]

Motoul m-a dus cu gândul la City of Angels cu Nicholas Cage și Meg Ryan film în care Cage , Seth în film, un înger responsabil cu acompanierea sufletelor spre rai se îndrăgostește de frumoasa doctoriță, interpretată de Meg Ryan  și cu care gustă din păcatul dragostei fizice devenind om și suportând toate lucrurile bune și mai ales rele ce derivă de aici. Acum nu știm cine pe cine a inspirat, atât afirmația din motto cât și filmul putând fi o parafrază pentru fiecare dintre părți!  Ok , ce vreau să evidențiez este faptul că maestrul își punea aceleași întrebări pe care artiști la nivelul cel mai înalt și le pun, chiar dacă răspunsurile nu seamănă între ele, dar asta înseamnă diversitatea, frământarea spiritului de a găsi înțelesuri, de a oferi explicații la unele dintre cele mai profunde gânduri ale omului cu privire la originea sa, la esența lui divină și, până la urmă, la cum de s-a ajuns în această stare deloc de invidiat, dar care exercită o puternică atracție și influență, punând mintea la nenumărate încercări și subtile eforturi în căutarea adevărului. Este un poem parabolă fără aglomerări inutile, plin de sevă, cu un final imprevizibil, solicitant, deși autorul îl dezvăluie ca pe o cale de mijloc ce se deschide în mod natural pentru el, dar care, probabil, ar fi imposibil de imaginat sau de trăit pentru alții. Posibil una dintre diferențele ce ne apropie sau ne depărtează de starea de creator sau de cea de consumator, cu aceeași distanță ca cea de la inefabil la vulgar!

[Mioara Manoilă]

Tulburător! 

[Mihai Katin]

este metaforic  un  tratat de adaptare  la  temperaturile  sociale iar  calea  de mijloc  se adapteaza  prin contraste  la  cele  doua  repere  esentiale ...magnific  si  deosebit  de  inspirat  remember!

[Valeriu Anghel]

„Gustând păcatul, suntem îngeri.

Altfel

Ce s-ar face, cu atâţia oameni, Dumnezeu?”

Esență tare.

[bolache alexandru]

Doamne, ce versuri!!! Motoul superb și versuri pe măsură!!!