vara sufletului meu

[Vasilisia Lazăr]

răpciune

se-aşterne în parcuri

ca un apus răstignit peste lume

aleile-şi adună la capete cerul

eu îmi flutur eşarfa

de parcă aş pierde pe cineva drag

 

ziua aceasta mi-aduce aminte de mâinile tale

crengi înflorite în care cântau privighetorile

până făceau să danseze seva copacului

azi

fără tine

slova mea pare un greiere rătăcit

prin ierburile mult prea înalte

din ultima lună de vară

 

iubite

de Bobotează

n-am să-mi mai pun busuioc sub pernă

de teamă să nu visez pe altcineva

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc cu recunoștință și drag, Grig! Sunt pasaje care îmi plac și mie. :)

[Grig Salvan]

Eu reacționez de obicei senzitiv și emoțional la un text liric, aici m-a cucerit din start imaginea „ca un apus răstignit peste lume”, apoi acea eșarfă fluturată atât de tandru și melancolic, apoi o spunere atât de frumoasă:

„fără tine

slova mea pare un greiere rătăcit

prin ierburile mult prea înalte

din ultima lună de vară”...

[Vasilisia Lazăr]

Dan, comentariile tale la poeziile mele au, întotdeauna, ceva... ceva inefabil. Ca și poeziile tale, de altfel, pe care le citesc cu nesaț și niciodată nu le prind toate sensurile/semnificațiile/dedesubturile. Pline de căldură și frumusețe. Îți mulțumesc pentru tot! Cu mult drag!

[Vasilisia Lazăr]

Ca întotdeauna, un comentariu pe cât de la obiect, pe atât de poetic, Nikol. Îți mulțumesc mult! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Da, Alex, sunt ierburile prea înalte, dar se descurcă el până la urmă. :) Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Katin, vă mulțumesc pentru impresiile lăsate și selecție!

[Vasilisia Lazăr]

Niciodată ultima, Monica. Cel puțin în poezie. Drag!

[Nikol MerBreM]

Dincolo de senzația cuceritoare de scurt-metraj reușit care rămâne în urma acestui poem de stare (văd efectiv eșarfa aceea fluturând), îmi place subtilitatea cu care versurile ne plimbă, de fapt, prin toate anotimpurile, chiar dacă, în prim plan apare trecerea de la vară la tomnaticul septembrie. Vara sufletului este compusă din secvențe de vară-toamnă-primăvară-iarnă, unite de prezența/absența omului iubit. Mi-a plăcut și imaginea ,,aleile-și adună la capete cerul", de parcă am vedea sub ochii noștri cum se curbează Universul. L-am recitit cu plăcere, foarte frumos!

Drag,

Nikol

[petrut dan]

O feminitate venită parcă din altă lume să cucerească, o scriere detașată de tot ce înseamnă plictisitorul cotidian sau rutina unei existențe ce (an)trenează evenimente neutre, chiar apăsătoare, dar pe care forța cuvintelor le lasă în urmă, făcând cititorul să se detașeze și să înțeleagă altfel starea de romantism inerentă anotimpului când ''aleile-și adună la capete cerul'' - o imagine plastică ce te poate duce cu gândul la frumusețea calmă a unei delte ce-și adună apele pentru a se vărsa în mare, mare ce te duce cu imaginația la un port unde cineva ''își flutură eșarfa de parcă ar pierde pe cineva drag'' - deosebit de sugestivă imaginea și încadrată perfect în discursul poetic, o reușită și această poveste pe care am citit-o cu plăcere și interes, my lady, cu drag!)  

[bolache alexandru]

O poezie tristă din care răzbate legământul iubirii. Îmi place greierele rătăcit...