Un Crăciun de poveste (repostat după ce a ajuns și darul de la Gerra Orivera și Ovidiu Cristian Dinică)

[Vasilisia Lazăr]

Scumpii mei prieteni,

          Crăciunul acesta mi-a adus mai multe bucurii. În primul rând, nu mai sunt singură, dar asta e altă poveste...

          Să vă spun ce lucru minunat mi s-a întâmplat. Îmi desfăceam cadourile de sub brad și, la un moment dat, dau peste câteva cărți, despre care știam că sunt un dar de la profesorul Valeriu Anghel, mentorul literar al soțului meu. Deodată, văd o carte al cărei autor eram eu. Se numea „Darul clipei”. Nu aveam nicio explicație. Mai târziu am aflat că domnia sa a descoperit câteva poezii ale mele în Antologia „Meridiane lirice” - coordonator Gheorghe Stroia, i-au plăcut și atunci a săpat mai adânc în ceea ce mă privește. A luat legătura cu persoane apropiate mie și, în urma acestui plăcut complot, s-a născut această carte. Nu pot exprima aici ce am simțit atunci când am început să o răsfoiesc. Oricât de apropiată mi-ar fi cartea electronică, nimic nu egalează mirosul cernelii și foșnetul hârtiei.

          Cu lacrimi de fericire în ochi, am sunat-o pe Gina Zaharia ca să-mi exprim bucuria. Atunci, răspunsul ei a fost acesta: „Știam”. Am făcut o pauză, fiindcă iarăși nu aveam explicație. Ea m-a simțit și a continuat: „De la Gerra, nu?”. În acel moment, chiar am intrat cu totul în ceață. Până la urmă am aflat secretul bine păstrat până la acel moment. Gerra Orivera, adică scumpa noastră Maria Elena Chindea, în complicitate cu Ovidiu Cristian Dinică și, bineînțeles, Gina Zaharia (posibil să mai fie și alții) mi-au pregătit aceeași surpriză, tipărirea volumului meu de versuri online „Cuvinte în filigran”.

          Acum am două cărți. Una se cheamă „Darul clipei”, cealaltă „Cuvinte în filigran”. Din prima nu am decât un exemplar, din a doua, zece. Voi edita un număr mai mare de exemplare făcând o combinație din ambele și vă voi dărui fiecăruia o fărâmă din sufletul meu, vouă tuturor celor care ați hotărât să-mi faceți magic acest Crăciun.

          Mi-am dorit enorm să ajung ziua în care să-i pot dărui mamei mele o carte pe hârtie, fiindcă dorința ei a fost aceea de a-mi citi poemele pe hârtie. Are frumoasa vârstă de 85 de ani și nu prea pricepe ea ce e acela internet. Astfel, voi, neprețuiții mei prieteni, ați împlinit două visuri – al meu și al ei. Pentru tata a fost cam târziu, dar, probabil, de acolo din steaua lui, privește și se bucură.

          Scumpii și neprețuiții mei prieteni, nu am cuvinte să vă mulțumesc. Cine spune că de Crăciun nu se petrec miracole greșește.

Atașez copertele celor două cărți, precum și unele pagini din prima, cea editată de Valeriu Anghel, care nu se află în „Cuvinte în filigran” (pe care-l puteți citi în BIBLIOTECA ONLINE a ÎNSEMNELOR).

[Bonnie Mihali]

Atunci când dăruieşti te simţi mai aproape de cer...În ultimul timp şi eu mă simt mai bine când dăruiesc ceva din toată inima, decât atunci când primesc. Darurile se întorc la tine înmiit. Felicitări tuturor celor cu suflet generos!!!

[chindea maria elena]

Vezi tu Sofy; viaţa m-a învăţat de mult să ascult vocea intuiţiei! Şi când simt nevoia de a dărui ceva cuiva, acţionez instinctiv pentru că ştiu (am aflat în vremuri de cumpănă) că Pronia se manifestă prin intermediul oamenilor, că aceştia devin (conştient sau inconştient) pur şi simplu "canale" prin care alţii primesc ceea ce merită ! Am primit  daruri minunate de-atâtea ori în viaţă, încât acum nu fac decât să mă supun poruncii interioare, eu "rebelul de profesie"! Ştiu că divinitatea are de rotunjit lumina în sufletul altcuiva şi eu nu trebuie decât să fiu unealta prin care se-mplineşte voinţa divină! Şi să nu-l uităm pe Ovidiu, omul prin intermediul căruia darul acesta n-ar fi căpătat materialitate! Omul providenţă care a investit încredere, suflet, muncă şi în proiectul Lisiei şi în proiectul meu! Omul care trudeşte modest să dea materialitate visurilor noastre! Deci meritul lui este mult mai mare! Fiecare din noi primim şi dăruim ceva minunat vieţii! Cu drag, Mari Ela!

P.S. Şi cum ai putea să nu-i dărui ceva Lisiei, care ştie să se bucure atât de frumos şi de entuziast de darurile lui Dumnezeu (de fapt de la El primim totul)? Cred că poza de pe site o caracterizează perfect! Îmbrăţişări, Mari Ela!  

[Sofia Sincă]

Om cu suflet uriaş, ce eşti, Mari-Ela!

Bucuria de a dărui este imensă, la fel ca şi surpriza făcută sau primită. Mai ales când ştii că există bucuria primirii darului.

Eşti plină de surprize şi de lumina pe care o cânţi în poeme, Gerra.

Admiraţia mea deosebită, Sofy!

[chindea maria elena]

Cei care mi-aţi citit romanul ştiţi că am mărturisit la un moment dat că "m-am născut sub semnul darului şi sub ampreta lui vreau să-mi trăiesc viaţa!" Iar acesta este chiar un crez a cărui asumare pe mine m-a întors de pe graniţa morţii! Conştientizarea faptului că viaţa în infinitatea manifestărilor ei este un dar îţi ridică diapazonul trăirii la cele mai înalte octave! Când priveşti totul ca pe un dar - chiar din fundul infernului dacă eşti te înalţi instantaneu în paradisul din tine! Legea bumerangului funcţionează ireproşabil indiferent de geografii terestre şi politice! Când priveşti viaţa ca pe un dar - aşa se va oglindi în tine, iar dacă o priveşti ca pe un blestem - aşişderea se va oglindi şi ea în tine! Deci - iată demonstraţia! Aţi trudit amândoi să creaţi o oază de lumină (şi nu e o metaforă a mea - cuvintele poematice care umplu acest site sunt energie elevată a luminii) în care noi poeţii trăirilor (deci şi prozatorii) să venim cu inima în palmă ca o privighetoare şi s-o lăsăm să-şi înalţi trilurile după cum i-e voia, fără teama că va veni un vânător crud şi ne va răni! Deci voi aţi fost ziditorii unui câmp magic pe care noi - unul am venit să-l locuim! Cui i se cuvin mulţumirile? Apoi, mai e şi conştientizarea adevărului unei povestiri zen care spune clar "că cel ce dăruieşte trebuie să mulţumească" - pentru că revărsarea de lumină în tine atunci când faci o bucurie cât de mică unui sufleţel, este atât de covârşitoare încât aproape simţi că faci implozie! Şi ce vorbiţi voi de mulţumiri mie, când eu făcând o rememorare a anului ce aproape s-a încheiat, mă revedeam anul trecut în decembrie când postam pe un alt site care nu numai că nu mă aprecia deloc, dar nici măcar nu aveau bunul simţ (nu-l au nici acum) de ami spune din care motiv creaţiile mele sunt "ne-satisfăcătoare"! Ce reguli de construcţie a frazării poetice încalc prin ignoranţa mea?! Pe vremea aceea eram foarte necăjită că una din căile pe care mi le dăruise Dumnezeu pentru a aduce mesajul "bucuriei de a trăi" în lume mi-este obturată de nişte oameni care nu vroiau să comunice cu mine deşi îmi lipeau ştampila negaţiei în spate şi al cărui singur mesaj a fost: "dă din coate, luptă-te"! Eu le vorbeam de aripi - ei de coate! A trebuit să mă ia de moţ o prietenă (iarăşi prietenia) că sufăr de sadomasochism de nu plec dintr-un loc unde sunt dispreţuită, ca să deschid inima poeziei să experimenteze şi alte teritorii! V-am găsit într-un târziu prin Maria pe voi - şi aici am simţit încă de la prima poezie că vorbim aceeaşi limbă metaforică a sufletului! Poezia mea este o poezie a mesajului - forma se poate schimba, mai e destul de lucru, dar ca cineva să-ţi audă mesajul e mare lucru! Aşadar, faţă de ceea ce am primit, adică o familie de spirit, ceea ce am dăruit eu ca mulţumire, e o picătură! Aşa că nu-mi rămâne decât (ştiţi modul meu de expresie metaforic - dar pe care eu îl şi realizez interior) să-mi pun sufletui cruce şi să mulţumesc divinităţii că a făcut posibilă întâlnirea noastră, o întâlnire a sufletelor, mai presus decât cea a metaforelelor, pentru că ele au ca mod de manifestare superioară - TĂCEREA! Să frângem genunchii sufletului dragii mei şi în smerenie să lăsăm tăcerile noastre să se îmbrăţişeze! Vă mulţumesc! Drag, Gerra        

[gina zaharia]

Lisia, ambele cărți îți așază gândurile pe podium. Sărbătorile ți-au fost încununate de generozitatea  prietenilor: mai întâi dl. prof. Valeriu Anghel, apoi Gerra, de fapt amândoi odată:)

Gerra, o clipă i-a trebuit Lisiei, intuiția ei nu doarme niciodată:)

Mă bucur enorm pentru tine, Om minunat!

Prețuire!

[Sofia Sincă]

Cartea este o minune iar Gerra a doua.

Felicitări Lisia şi cinstire Gerrei!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc, doamna Ardeleanu! Așa este. Crăciun fericit!

[Ana Ardeleanu]

un dar spiritual, felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumirile mele, Any!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Bombonica! Un Crăciun fericit!