M-aș întoarce în trecut

 trecutul nu-i de mine

și cuvântu-i surdomut

se pornește dar nu vine

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote 

care trebuie traversat când se lasă noaptea

din temnița beznei te privesc ochii păianjenilor

ei și pendulul care îți înghite viața

stingi înadins lumina

pentru a păstra în secret amintirea ei

toată lumea știe să uite un calvar tu nu poți

te doare trupul de parcă toată bătrânețea

din lume s-a adunat în tine

cât de întunecată e amintirea lumii

cât gol în acest labirint în care te izbești mereu

de un car de semne

iar tu…

Nu ! Moartea nu este decât plecarea 

Spre-un țărm  de care nu îți amintești

Spre valul ce-ți anunță înserarea

Și care te așteaptă pasnic să-l iubești.

El se prezintă înaintea tuturora,

Se-alintă, ca să vadă cum primești

Vestea ajunsă doar în dreptul scării

Pe care vei urca de hotărăști.

Moartea nu ia, nu vrea să te claseze,

Ei i te dai din-tr-un elan interior.

Nimeni nu pleacă fără să…

uneori mă trezesc

de parcă aş fi ţinut timpul în

braţe întorc după tine

mai mult de o mie şi una de nopţi

l-am facut să aştepte

până ţi-am scuturat luna de

primăvară sunt

cel mai rău paznic al inimii mele

înduioşează când strigă la mine

gratiile

pentru două vieţi nu

ştiu unde este mijlocul apei  

de-un călcâi frunze-

n priviri de urme pe mine

nu mi-ai lăsat nopţi pentru altă poveste

schimbătorii de bani…

          Motto:

          Gustând păcatul, suntem îngeri.

          Altfel

          Ce s-ar face, cu atâţia oameni, Dumnezeu?

Puteam să ucid ca mercenar plătit

de magnaţi putrezi

sau de vreun guvern psihopat

ca ei să impună

ideologii,

sau fantoşe de regi, de preşedinţi, de parlamente...

Paşnic, puteam să fiu ucis

de vreun evlavios misionar care-aş fi fost...

Am…

Nu mă pierd, nici nu mă regăsesc,

Pe palierul minții nu găsesc

Un fel prin care să-mi măsor calibrul.

Mă aflu într-un soi de echilibru.

Cu milimetrul sau cu kilogramul

Aș fi perfectă-n toate dacă gramul

Ar măsura emoții sau teroare.

Mă fac că nu răspund la provocare.

Sau dacă metrul, mila, centimetrul

Ar încadra, de pildă, perimetrul

În care noi ne-am descifra iubirea

Și i-am…

Ziua  celor  trei  fabule!

Fabula unei muşte

O muscă privea dosul unui cal

Avea şi ea un ideal,

Să fie luată în seamă

Să nu trăiască de pomană!

Trebuia să fie în miezul acţiunii

Şi nu de râsul lumii.

Era clar discriminată,

De peste tot afară dată,

 Trebuia urgent o rezolvare

La această stare!

Privi…

Cât s-o fi plimbat pe strună

Plânsul sufletului tău,

Ca să oglindească-n cântec

Ce-are bun și ce-are rău?

Cât din lacrima ce-ți curge

Este vis, sau este dor,

Cât din sfânta ei lumină

Este somn, sau este zbor?

Uite! Vezi? N-aș ști a spune

Dacă-al tău duios arcuș

E dulceață, sau otravă,

Prăbușire, sau…

Ciudată mi-e vremea și sufletu-i mut.

Din nori plumburii răzbate o stea

lucind enigmatic cu colți de mamut,

pupilă de zmeu și trenă de nea.

Mi-e pasul un tremur pe roșu' frunziș

- copită de cerb cu gând argintiu;

Port răni de săgeată înfiptă pieziș

sub licăr de zori răsărind arămiu.

Simt aerul greu, vânători de granit

și gustul amar…

de parcă sărutul meu ar fi ajuns pe buzele tuturor femeilor

de parcă ochii lumii m-au fixat gata să creadă 

totul îmi reușise atât de bine că începusem să plâng 

în gând 

mi-am spus 

n-ar strica un moment de splendoare a trupului

 

dintr-odată mă simțeam responsabil

câte pânze nu înalță iubirea în drumul spre celălalt

îmi biciuiam trupul să facă mișcările ce mă reprezentau 

cel mai bine 

așa cum fiecare celulă își cunoștea locul 

tot așa nu…

Adevărul de-a ce se joacă

suntem paiațe sau actori

iubirea ce te-a lăsat mască

te-ajută din tine să zbori

Suntem paiațe sau actori

minciuna te-ar lua la trântă

cum a făcut-o de atâtea ori

lâsând inima neagră și frântă

Minciuna ți-ar lua la trântă

iubirea ce te-a lăsat mască

dar spre nori parcă se-avântă

adevărul de-a ce se joacă

Suntem paiațe sau actori

te naști iubire  să ne…

Copaci în agonie pierd frunzele pe rând,

Din zarea cenuşie se surpă munţi de sare;

Se mai topeşte-un cântec, se mai usucă-un gând,

Şi-n gri se pierd credinţe ca fumu-n depărtare.

În pustiitul suflet mai zboară un golumb,

La cina mult visată azi nimeni nu-l îndeamnă;

Ne-ncearcă-o amintire, cu degete de plumb,

Iar focul din privire se umezeşte-a toamnă.

Şi plouă mult prea rece, şi plouă…

Prin cercul Oglindă privesc înapoi 

În cercul Speranță, în cercul din noi

Prin bezna-lumină, să urc, să cobor?

Mă-ncumet în vise și visele dor.

Sunt fluturi pe plajă, se-neacă un om

Macondo-i departe, mi-e teamă s-adorm

Închideți apusul, ne-ntoarcem în mit

În locul în care se moare subit.

În locul arid ce se umple treptat

Cu zidul ce crește pe un pătrat

Preface văzduhul în limbă de…

Mă duc să mor puțin de sărbători

Să nu mai știu de trista nuditate

A violinelor  rămase și uitate

În târguri vechi din țara cu viori

Mă reconstitui pe nesigure poteci

Pe mine, cea din bâlciurile de vară

Și mă întreb confuză, unde ești

Și unde te-ai ascuns întâia oară ?

Plecam în doi cu vara peste munți

Și ne pierdeam in depărtatul  loc

Unde ardea azurul într-un joc

Cu coamele pădurilor…

Te-am căutat prin ani rămași departe

Și câte întâmplări s-or fi topit, 

Câte păduri de noi s-au desfrunzit 

Prin timpul nemilos ce ne desparte.

Te-am căutat prin țări fără hotare,

Prin depărtarea stinsă-a unui tren

În ritmul unui nesfârșit refren

Cântat de-o gară tristă, la plecare.

Te-am căutat și prin singurătate

Și prin absențe, răscolind absurd,

Printre scrisori rămase într-un…

zborul l-am învățat

în copilărie

era ușor

dădeam din aripi

apoi descântecul 

lăsa demonul

într-un zbucium 

care inunda viitorul…

Mai știi, iubite, când, în noapte,

Sub flaut fermecat de iele,

Gustai tămâia gurii mele

Stingându-mi de pe buze șoapte?



Mai știi când chicotea și luna

Înspumegată printre aburi?

Dulci ape șiroiau în jgheaburi,

Iar tu-mi treceai prin plete mâna.



Ce taine ascundeai stângaci

Când, prin șuvițele rebele,

Îmi presărai lumini de…