Drog ușor

[bolache alexandru]

zborul l-am învățat

în copilărie

era ușor

dădeam din aripi

apoi descântecul 

lăsa demonul

într-un zbucium 

care inunda viitorul

experții spuneau 

că deveneam adolescent

dar eu continuam 

să învăț să zbor

visele mele

aripi din fir de curcubeu

mă purtau 

în brațele tale

părul tău 

ochii tăi 

fusta ta 

deasupra genunchilor

deveneau drog

apoi se făcea seară

eram iar muritor 

bătrânețea era țepusul

purtat în raniță

ca un veritabil vampir

învățam să mă doară

uitarea de sine

eram premiant

dar inima îmi lua foc

nepăsarea devenea

sport olimpic

la bal 

crizantemele

îngropate în sicriul catalogului

desenau pe nisip

numele tău 

treci la tablă

tinere

cu capul

în nori 

 

 

 

[Nuta Craciun]

Și eu cred că zborul se învață în copilărie, atunci e așa de ușor să zbori... Când creștem uităm că avem aripi.

Înspre sfârșitul poeziei am simțit o tristețe care parcă te scoate la tablă și constați că nu ai învățat suficient lecția... 

[bolache alexandru]

Da, ai dreptate... De fapt era o continuitate a zborului a lecției de zbor... Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Oare nu e puțină rupere de logică aici?

zborul l-am învățat/ în copilărie 

și

experții spuneau 

că deveneam adolescent

dar eu atunci

învățam să zbor

Eu am înțeles ce ai vrut să spui, dar poate e mai bine să zici încercam să zbor în copilărie” sau altfel...

O poezie densă, unitară. Se spune că nimeni nu e de neînlocuit, cu toate acestea, există fiinţe, făpturi, pe care nu le putem înlocui cu nimeni şi cu nimic – cum ar fi mama şi iubirea dintâi. Viaţa curge şi totuşi stă pe loc, în anumite împrejurări, încremenită, transformată, sărăcită şi îmbunătăţită în aceeaşi măsură, păstrând doar adierea, mireasma imaginii dintâi. Bine... În unele cazuri, iubirea dintâi poate fi și cea din urmă. :) Mi-a plăcut.

[Manuela Munteanu]

Păstrarea în amintire a anilor adolescenței este un semn de tinerețe, câtă vreme se raportează la spectacolul îndrăgostirii. Așa drog, mai zic și eu... Consumați-l cu plăcere și cu arta de a vă bucura de viață! O lectură tare plăcută!

[bolache alexandru]

Domnule Mihai, vă mulțumesc!

[bolache alexandru]

Mioara, nostalgia e țara în care trăiesc... Mulțumesc!

[bolache alexandru]

Dragul meu Dan, știi cum de spune: să fii cu capul în nori dar cu picioarele pe pământ... Mulțumesc!

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Monica! Cred că în viață putem uita multe, dar niciodată nu vom putea uita prima iubire...

[Mihai Katin]

învățăm să zbor

visele mele

aripi din fir de curcubeu  trebuie  sa tamanem  cu  aceste  versuri  in inima  pentru  a nu  pierde  niciodate  clipele  frumoase ale  vietii si ale  iubirii!

[Mioara Manoilă]

Frumos, plin de o dulce nostalgie ce se răsfrânge în aripile tinereții. 

Cu prețuire!