Precum niște candele, acele gutui

De mână cu mama... Oare câți ani?

Plecasem din sat. E o viață!

Păpușile mele, soldați strujani

Aveau să-mi suspine în față.

Dar eu tânjeam…

Un punct comun cândva, iubirea,

a-ngemănat două destine –

un Tu de-un cromatism aparte,

un Eu pierdut printre ruine.

Eu – doar amurgul vieții-n care

strânsesem vise prezumtive,

iar Tu – un răsărit sălbatic

printre iluzii primitive.

Ca-ntr-un delir scăpat din cușcă

ne-am întâlnit instinctual,

gândiri diametral opuse

unite-n punctul virtual.

Eu desenam spre est…

(parodie după Demostene Botez - „Singurătate”)*

Seara mijise, în zori, când ai plecat.

De-o vreme,  iarna nu-i ca vara. Şi-i păcat.

Ningea torențial, şi-un cer... senin, urât;

După o noapte albă, o zi în dungi. Și-atât.

Ai aruncat un ochi pe geam, altul spre mine.

– Aruncă-i, parcă tu îi strângi!? Ție-ți convine.

(Simt cum furia mă-mpresoară din toate părțile.

Trișorule! Așa-mi…

Femeia din vis

(prozopoem aproape criptat) - dedicat lui Petre Ioan Crețu

   Vreau să vă povestesc întâlnirea mea cu Frumoasa Lumii. La balul din vis. Trupul ei era de o pulbere albastră  și părul ei, cum e spicul în vară. Geana ei, zăpadă subţire. Şi ochii! Ochii, ca două flori de cais. Și ce cais! Aici, trebuie să vă mărturisesc și cum îi strigase Liliana-Mirela (din…

gustul vocii Tale

L-aș unge pe tăcerea mea

ca pe-o felie rotundă de soare

o lume întreagă moare de foame

ei nu vor să vrea

din cuvintele Tale

la cinci ani mi-am dorit un mânz

văzusem eu la televizor

o prietenie minunată

alb negru

dintre un puști și un căluț

la șase ani am înțeles

că tata nu-mi va cumpăra niciodată

vreunul

iar căluțul meu a devenit inorog

apoi nu mi-am mai dorit nimic

înțelesesem cumva

care-i treaba cu lumea

un an am mai fost trist

dar mi-am șters toți caii verzi

am demolat chiar și…

Cu picioare de flamingo

Strigi prin sufletul meu: bingo!

Cum și eu, prin dumneata,

Strig Principiul lui Fermat.

Pe așa piedestaluri

Poți trimite-n criminaluri

Toată șleahta de brotani

Balto-metropolitani...

Că pe mine m-ai trimis

Într-un spațiu circumscris

Tot privind de jos în sus

Unde punctu’-n cer s-a dus.  

Ce limpede mi-e crezul, ce proaspătă lumină

Coboară printre lespezi de-a lungul unui mal,

Ești mesagerul toamnei, ascuns într-o grădină,

Ce-și plimbă nemurirea din secetă-n aval.



Și-mi pare ziua asta o rătăcire nouă,

Mai plină cu o notă, mai simplă cu un dar,

Mă pierd în simfonie și dinspre tine plouă

Cu boabe de iubire cusute-n fir hoinar.



Erai odată vâscul ursit să…

în cer bate vântul

usucă batista cu lacrimi

pământul e la fel

ca dragostea

clipele bune înzecite

ciugulesc din mâna textului

tot ce metafora a primit

a numărat apoi a împărţit la doi

pentru ca rezultatul să fie mulţumitor

să măsoare mătasea

să pună semnul exclamării

după fiecare rând-rândunică

distanţă

de inima ei

pâmântul e la fel

în cer timpul îţi face căsuţă nouă

fără…

își dă malurile la o parte

și se răsfrânge

peste copitele cailor înșeuați

o mie de ochi

ai lui Argus

din pământ

în departe

spre poezia de dragoste

întoarsă din aval în izvor

acolo

unde se pierd urmele-n unde

și vine începutul de ape

cu o floare pe umărul stâng

unde se țin de…

Marea vine în dans la-ntâlnirea cu țărmul.

Valuri line se sparg cu lucire de jad.

Lumini tandre, turcoaz conturează misterul

Printre stele hoinare care-apar și-apoi ard.

Astă seară, iubite, umeri goi are luna,

Drum de taină își face printre astre și-apoi

Valu-i fură o rază și ne cântă pe struna

Unei vrăji ce aduce a iubire și-a noi.

Se alintă luceferi, aurora coboară

Și prezentul dispare într-un timp…

sonet

Cât valurile răbufnesc  în stâncă

E semn că primenirea-i pe aproape,

Copii din flori se vor mai naște încă,

Pe moși găsi-va cine să-i îngroape.

A curs potop de lacrimi pe  morminte...

Sărmanul a  mâncat pe săturate;

Întorși cu fața de la cele sfinte,

Ne-mpotmolim răpuși de voluptate.

La ce folos mai scormonim prundișuri?

Luntrașul a pierit…

Cu genele de iarbă și-așteptare, 

Cu ochii de trifoi topit pe geam,

Îmi amintesc de mine în vâltoare 

Cum ierni tocmite aspru, răscoleam.  

 Cu neștiută verde nemurire, 

 În carnea noastră despicând poteci, 

 Îmi amintesc de mine cu uimire 

 Cum dogoram sub pași de lespezi reci .

 Cu umblet de stafie fără teamă,

 Din lacrimi deschizând ferestre larg,

 Îmi amintesc că nu eram de-o seamă

 Când…

Rătăciri de constelații

pânza apei învelesc

cu o mantie de-argint

până-n orizont de soare

Marea nălucește-n zare

nuanțele de arabesc

Cu-albe țesături de spume

împletesc delfini-albaștri

lungi eșarfe de turcoaze

Iar pe coamele de vânturi

albatroși  plutiri de gânduri

zboară-n țărmuri de sihaștri

Zbor razant de cormorani

peste nesfârșirea mării

se oprește-n apă frânt

Baionete…

Strivit de vise

La banca unde-am scris cândva un vers

Din crângul cu mesteceni într-o seară...

Îmi strâng de frig paltonul, ca din mers

Și-ngândurat m-așez. A câta oară?

Aici, odată luna cât un…

Îşi deapănă ariciul plictisul de pe ace,

Se-nchide în caverna bombasticului eu;

Sfidând ecofobia, se-ncumetă s-“atace”,

Odată, o broscuţă adusă de-alizeu.

Încearcă s-o atragă pe căi meşteşugite:

- De unde eşti, cumătră, şi cum pot să te-ajut?

Mi-e spleenu-atât de mare, aproape mă înghite;

Când ţi-am văzut plutirea, rămas-am, sincer, mut!

Precum o baiaderă vivace, antrenată,

Cu saltul tău angelic m-ai cucerit pe…

               Tapaj autumnal

O șoaptă veninoasă venită din neant

A reușit să rupă echilibrul naturii.

Nu vreau să sap în piatră, rămân galant,

Dar propriul ecou hrănește pupilele gurii.

Urgia vrea să destabilizeze ritmul

Muzica plânge, vântul suspină, apa îngheață.

Eu, transformată-n logaritm,

Constat că nu se-acceptă muzica în viață.

Cu o moarte lentă va fi condamnată?

Nu cred, dar graba lor m-a…

Cei ce se întorc în acest costum cu buzunarele cusute invers

prozopoem criptic (sau despre curajul celui care îl va citi pe poet)

(se dedică lui Geo Galetaru)

   „Din când în când, îmi închipui că lumea e un pahar curat”, însă voi nu vă luați după spusele poetului fiindcă „în mintea lui e…