Ce limpede mi-e crezul, ce proaspătă lumină
Coboară printre lespezi de-a lungul unui mal,
Ești mesagerul toamnei, ascuns într-o grădină,
Ce-și plimbă nemurirea din secetă-n aval.
Și-mi pare ziua asta o rătăcire nouă,
Mai plină cu o notă, mai simplă cu un dar,
Mă pierd în simfonie și dinspre tine plouă
Cu boabe de iubire cusute-n fir hoinar.
Erai odată vâscul ursit să împlinească
Decorul unei inimi măiastră în tăcere,
Știi oare tu ce-nseamnă să fii mană cerească,
Ori stâncă, să legi cerul cu mir de mângâiere?
Trimite-mi toți cocorii să-mi împleteasc-o rugă,
Să umple masa toamnei cu hrană de-nceput,
Eu știu că-n miez de rouă azi stă să ne ajungă
Un lan de voie bună, pe-un nor necunoscut.
Adaugă un comentariu
Dacă tot am zărit cocorii... :)))
Drag, Augusta!
un mesaj minunat cum numai tu ştii să trimiţi
Atunci să-i dăm, toamnei, vioara, Lisia! :)
Drag,
Mulțumesc, Agafia!
Mă pierd în simfonie și-mi pare ziua asta mai plină cu o notă. Și toate acestea datorită poeziei tale, Gina.
Frumos si plin de sensibilitate.
Îmbrățișări, Ana!
Mulțumesc, Mihaela! Mai vin! :)))
Mulțumesc, da Coza, mulțumesc!
Încerc și eu să-i cânt câte ceva, Valeria!
Drag,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE