Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele,

 Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului.

 Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru,

 Niciodată nu sunt atât de amețită de cețurile inimii 

 Încât să mă lepăd de el.

 Nu știai – îmi spun – că din nuci verzi și silabe orfane

 Se pot meșteri dulcețuri aparte?

 Linia timpului se ascute-n fântâni

 Și diminețile neîmblânzite…

Ca doi copaci dac-am fi fost

Despăduriți și  fără rost

N-am fi –nfrunzit,rod nu aveam

Fără iubirea prinsă-n ram

De-am fi fost râuri fără mal

N-am fi purtat nimic pe  val

Nu coboram lin catre mare

Fără iubire, fiecare

Rotunde ceasuri de-am fi fost

Am fi rămas fără-adăpost

Neîntâmplați , fără popas

Fără secunde, fără glas

Tot doi copaci si azi suntem

Si-n amintiri de…

Cu câte stoluri mă îmbraci spre seară

 Și câte drumuri ni se scurg sub pași?

 A câtă oară măștile tu lași

 Să cadă obosite, bunăoară,

 Mânjite de mult praf și de furtună,

 De întristarea unui plâns păgân

 Ascuns în macul roșu de sub sân?

 Cam câte gânduri tac fără să spună

 De ești tu speriat sau eu nebună?

 Din câtă iarbă să-mi cosesc cetate?

 În care ciob de spaimă mă mai tai?

 A câta oară lupilor mă…

Florile acestor gânduri

înmuguresc iar, iubito, primăvara asta

și nu credeam să-mi mai toarne viața

Funii de scoici la picioare,

acum, tocmai acum, când troienitele cărări

mă indepărtaseră atât de mult de tine.

Furtunile acestor gânduri

le poți vedea în ochii mei adunate, iubito,

așa cum urcă-n valuri în obrajii pe care

degetele tale cu unghii lăcuite în roșu aprins i-a mângâiat.

Tu știi, iubito, cât destin duc cu…