Un punct comun cândva, iubirea,
a-ngemănat două destine –
un Tu de-un cromatism aparte,
un Eu pierdut printre ruine.
Eu – doar amurgul vieții-n care
strânsesem vise prezumtive,
iar Tu – un răsărit sălbatic
printre iluzii primitive.
Ca-ntr-un delir scăpat din cușcă
ne-am întâlnit instinctual,
gândiri diametral opuse
unite-n punctul virtual.
Eu desenam spre est confuzii,
un strigăt germina în ele,
spre vest, te sufoca o vară
din algele uitate-n piele.
Învinși de-această geometrie
în care ne-am jucat de-a mirii,
săpăm cu semne de-ntrebare
ipotenuza despărțirii.
Adina V.
09.07.2017
Adaugă un comentariu
Onorată, domnule Crinu Sorin Leşe
Mulțumesc pentru popas și informație, Augusta Cristina Călin :)
Eu desenam spre est confuzii,
un strigăt germina în ele,
spre vest, te sufoca o vară
din algele uitate-n piele.
vers cald, citit cu plăcere.
Sofi este în vacanţă, va reveni curând.
Onorată de apreciere, Zarra, Mihaela Suciu :) Cu drag!
Familia da Coza...Mulțumiri din suflet. Momentan, ați fost blânzi :) Hmm, trebuie să vă provoc :))
Mi-e dor de doamna Sofy!
Unde este?
Cu drag! :)
Valeria Merca, Multumesc pentru popas, dragă Valeria :)
Ți-a plăcut, deci nu mai refac nimic, așa las totul. :))
Îmbrățișări! :)
Like.
Eu desenam spre est confuzii,
un strigăt germina în ele,
spre vest, te sufoca o vară
din algele uitate-n piele.
Ce frumos! Te felicit, Adina! Și te mai aștept!
Semn plăcut de lectură
da Coza
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE