Imagine marină

[Gabriel Cristea]

Rătăciri de constelații

pânza apei învelesc

cu o mantie de-argint

până-n orizont de soare

Marea nălucește-n zare

nuanțele de arabesc

Cu-albe țesături de spume

împletesc delfini-albaștri

lungi eșarfe de turcoaze

Iar pe coamele de vânturi

albatroși  plutiri de gânduri

zboară-n țărmuri de sihaștri

Zbor razant de cormorani

peste nesfârșirea mării

se oprește-n apă frânt

Baionete de-ntuneric

sfredelesc argintul sferic

ciugulind a lui culoare

Și din clocotul de viață

ce-n adâncuri se ascunde

se ivesc pe țărm fierbinte

tainici sobri și metalici

crabi cu ochii telescopici

și meduze muribunde

[Gabriel Cristea]

Vă mulțumesc!

[Chris]

imaginea este plăcută, am remarcat câteva imagini deosebite:

Baionete de-ntuneric

sfredelesc argintul sferic

[Vasilisia Lazăr]

Poezia are totuși muzicalitate, chiar dacă în multe locuri ritmul și rima au de suferit. Am citit cu plăcere.

[Ion Lazăr da Coza]

Am înțeles că frazele încep cu majusculă. E bine. Dar mai mult încurcă!

Poezia e ca un avion - rulează pe pistă/pagină, apoi își ia zborul în sufletul și în imaginația cititorului. Aceasta s-a oprit la capătul pistei.

da Coza

[Valeria Merca]

Nu am înțeles de ce anumite versuri au început cu inițială mare. Un tablou marin reușit.

Am citit cu interes și plăcere 

[Valerian Bedrule]

Semn de lectură.

J' Arrive!