Tu și ecoul

Te-am întâlnit în drum...

M-ai întrebat:

„Ce rost mai are și apariția ta în vale,

dacă nu poți împietri fulgerul?”

...dacă nu poți împietri... împietri...…

n-am ace, n-am lame,

nici găici, nici catarame,

am o brățară pembe

și dacă am ce

ace de pene porumbace

pot face

cu o brățară

fără cataramă

și gaică,

dar trandafirie,

într-o cutie

ingenuă

când toate edificiile terrane,

dară,

pot avea un ocean

ca…

apoi le-am rupt

nepotrivit gestul şi de prisos

însuşi Dumnezeu

rămăsese prizonier în privirea noastră

în care mânase o turmă de miei aurii

ca nişte stele naţionale

după care toţi se orientau

ne-am scris scrisorile pe genunchi

înmulţind cuvintele

de zece ori zece

de trei ori trei

nici  nu contează

ele oricum ne conduceau

până la uşa ieşirii din sine

unde ursul brun ne sărea în…

piatra care-mi înoată în sânge a luat drumul cocorilor

se curbează timpul peste arbori s-alunge ochiul de frig

acum singura noapte dintre primăveri e trupul meu gol

fără aripi fără buzunare  fără zâmbete



alţi corbi vor hoinări de-acum prin tinereţea mea

ca printr-o galerie cu desene rupestre

pasărea care mi-a furat zâmbetul a zburat în plopii din…

Frunză, înfrunzindu-mă,

Noapte grea, noptindu-mă,

Sânger, sângerându-mă,

Cântec-dor, cântându-mă

Brazdă-plâns, brăzdându-mă,

Flutur, fluturându-mă.

Din ninsori, ningându-mă,

Din iubiri, iubindu-mă.

Pace, împăcându-mă,

Jale, jeluindu-mă.

M-am mințit , mințindu-mă

M-am plecat, plecându-mă

Am fost ciob, ciobindu-mă

Și cuțit crestându-mă

Soare, însorindu-mă,

Copil, alintându-mă,

Femeie, rostindu-mă,…

dacă m-aș îndrăgosti de tine

aș deveni violet

tot sângele mi-ar fi încuiat

în suflet

iar brațele peste noapte

mi se vor transforma în aripi

ochii

luceferi arzând îmi vor fi

și inima se va sublima

în ultimul dumnezeu

dar nici azi

promit

că nu o voi face

te voi privi mai departe

cum dansezi

printre oameni amintiri

și cum surâzi

întrebându-i dacă nu m-au văzut

prin acest univers ireal

voi…

la liber săritura peste gaura neagră

îngrop șoapte în troițele pielii tale

sunt o introvertită precum mâinile bunei în poală

vorbele se-așază cuminți în marsupiul

tăcerii

își alchimizează culorile ascuns

struna umbrei plesnește când fac abisul…

Azi aflat în pragul bătrâneţii,

Mâzgălind la versuri ca un tont,

Au rămas, din ce-am…

O picătură ești în vastul univers

Și univers de doruri și iubire;

Aheii pe țărmul tău te-au proslăvit în vers,

Iar geții sfințit-au apa ta, frumoasa moștenire.

Cetăți s-au ridicat pe țărmurile tale

Și bogății de praf cules-au toți din vânturi;

Corăbii mândre s-au scufundat cu-oșteni în zale;

Pe toate, Tu le-ai prefăcut în albe litoraluri.

Istorii scufundate în destinul tău

Scris-au aezii despre Tomiris și…

îmi vei rămâne repetent 

din nou 

în această dragoste

spui sufocată de fluturi roșii

galbeni 

verzi

și nici o lege sentimentală 

nu îți va da drept de reexaminare

iubitule fugar 

absent al meu 

și al nimănui altcuiva

vei fi primul pensionar 

din univers încă pe băncile primare

ale iubirii

și poate chiar fiul tău 

îți va preda precum un dictator 

din programa inventată

chiar de tine 

pe când te credeai…

Deschid ferestrele

salcâmii pulsează

în adieri reanimând chipuri pierdute

gânduri lacustre se învoltă

răvășind calmul lunii.

Vom  mai găsi oare un leac

în mâlul feruginos ce ne înconjoară

în timp ce

pernicioasa anemie roade perfid

sângele albastru al celor rămași?

Undeva 

câțiva adolescenți spurcă liniștea serii

cu adjective peiorative

oropsind biata limbă română.

Parcă…

Ți-aș spune despre cântecul dimineții,

despre revărsarea culorilor ce invadează răsăritul,

despre zâmbetul înflorit pe buze,

despre vulcanul domolit

în mreaja visării.

Ți-aș spune despre flori și frunze,

despre cer și soare…

Dar nu!

Am să-ți spun despre urletul mamei

care își plânge copilul ucis de nepăsarea celorlalți,

despre geamătul bătrânilor aplecați

sub poveri prea mari pentru umerii lor,

despre zbaterea…

Ipotenuza despărţirii                         Punctul comun                                                                                          

Un punct comun cândva, iubirea,                                  Având ca punct comun,…

Trec anii peste noi ca hoții

Fără să spună un cuvânt!

Acum eu reazem stâlpul porții

Cu gândul dus pe-aripi de vânt.

Cu pași tăcuți, tu treci discretă

Și mă îmbeți cu-al tău parfum;

Eu cu privirea indiscretă

Dezbrac iar zările de fum!

Aștern sărut pe…

S-au așezat cocorii la cină.

Vino să vezi cum au prins toamna între aripi

și îi povestesc despre tine:

cum te-ai strecurat în sângele ei ca o nălucă printre santinele de fluturi,

cum i-ai sărutat mâinile și ai devenit mai bogată când ți-ai șters ochii

cu veșmintele roase de brumă.

E atâta liniște încât nu pot să cred că n-ai auzit și tu

forfota de pe drumul…

Pe umbra zâmbetului fad,

Ce înfloreşte ilicită,

Am înnorări de „adamsită”,

Dintr-un conflict anterograd.

E-un vis anarhic sau nomad,

Cu existenţă implicită,

Pe umbra zâmbetului fad,

Ce înfloreşte ilicită.

Mi-e timpul noul „camarad”,

Îmi cerne sevele prin sită;

În cerbicia sa tacită,

Pavează drumul către iad,

Pe umbra zâmbetului fad...

dintr-odată sufletul meu a amuțit

ferestrele îi sunt oarbe

s-au stins

nici măcar nu-ți pasă

treci nepăsătoare ca o umbră peste pieptul meu

ca o rană e dragostea noastră

și cum se chinuie zarea în veșnicul apus

ca o aripă

străpunge cerul și se pierde lichid



mă răsucesc pe călcâie în sufletul tău

tot o rană

cu tristețe cu furie ce rău îmi este

am obosit și nu ne mai reîntoarcem

unghiile tale zgârie adânc oglinzile…

Nu ţi-am mai scris de mult

cuvintele au iz de fructe putrezite

uitate  într-o toamnă amară

în cupa cu vin roşu

prins între iluzii

se  leagă

se dezleagă indiferente

la  verdele  rămas

într-un a fost odată

Nu ţi-am…

 

pe urmele celui ce nu te știi

la fiecare maree

în pleoapă se dezbracă o rebeliune stilată

fașă albă efemer fragil

acoperă tranșeele

în care mi-am îngropat trupurile oarbe…