Ana (7). Adorabilă

[gina zaharia]

S-au așezat cocorii la cină.

Vino să vezi cum au prins toamna între aripi

și îi povestesc despre tine:

cum te-ai strecurat în sângele ei ca o nălucă printre santinele de fluturi,

cum i-ai sărutat mâinile și ai devenit mai bogată când ți-ai șters ochii

cu veșmintele roase de brumă.

E atâta liniște încât nu pot să cred că n-ai auzit și tu

forfota de pe drumul depărtărilor.

 

I-ai rugat să-și lase plecarea în frunze

și le-ai promis un copac al lor,

înfloritor,

roditor,

aproape de vatra soarelui...

Se aud, ciocnindu-se, gânduri.

Un ceas mai târziu, tăcerea se îneacă în ele.

 

Mergi pe calea fântânilor. Cauți bănuți de lumină.

Îi scuturi din cumpăna anotimpurilor

și îi strângi în pumn.

Câte n-ai de cumpărat, dar nu te-am auzit niciodată târguindu-te!

Mereu ai știut să fixezi obiectivul așa încât respiri în toate fotografiile.

Uneori ești adorabilă

Ana,

credeai că te-am uitat?

 

Orașul nostru se pregătește de culcare. Spune-i o rugăciune

și dormi în brațele lui.

Undeva, numele tău se răsfață printre magnolii de toamnă.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta! E al ei. Zice că acolo trăiește :)

[Chris]

frumos tablou, să nu zic adorabil :))

[gina zaharia]

Cred că am noroc, Lisia! :)))

Mulțumesc, draga mea, că ai răbdarea să-mi citești, de muuulți ani, poezia!

[gina zaharia]

Se rătăcise una prin toamna mea, Nykol! :))))

Mulțumesc că ai primit-o în gândul tău!

[Vasilisia Lazăr]

Mereu ai știut să fixezi obiectivul așa încât respiri în toate fotografiile/ poeziile.

Uneori/ Întotdeauna ești adorabilă

Ana/ Gina,

 

Superb!

[Nikol MerBreM]

O poezie cu parfum de magnolie :)!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[gina zaharia]

Ai văzut, da Coza?! :))

Drag, 

[gina zaharia]

Gabriel, așa mi-aș dori! :)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Maria, mă bucură trecerea ta! Mulțumesc!