Marea Getică

[Gabriel Cristea]

O picătură ești în vastul univers

Și univers de doruri și iubire;

Aheii pe țărmul tău te-au proslăvit în vers,

Iar geții sfințit-au apa ta, frumoasa moștenire.

 

Cetăți s-au ridicat pe țărmurile tale

Și bogății de praf cules-au toți din vânturi;

Corăbii mândre s-au scufundat cu-oșteni în zale;

Pe toate, Tu le-ai prefăcut în albe litoraluri.

 

Istorii scufundate în destinul tău

Scris-au aezii despre Tomiris și Medeea;

Refugiu-ai fost pentru Ahile, fiul lui Peleu,

Tu, Mare Getică, frumoasă ca Egeea.

 

Rămas-ai în milenii zălog de amintire,

Zeiță pontică-a iubirilor gorgone,

Stăpână a valurilor mute și safire;

Capricioasă Euxină, regină a ginții ausone.

[Adina Speranta]

Rima vânturi-litoraluri....nu e bine aleasă. Trebuie analizată structura rimei (număr de silabe, accent etc).

În ce privește asemănarea cu Marea Egee...am foarte mari rezerve. Mai concret, nu seamănă deloc. 

Cu drag :) 

[Gabriel Cristea]

Vă mulțumesc pentru critică! 

[Vasilisia Lazăr]

Păcat de idee. Se poate revizui.

[Ion Lazăr da Coza]

Idee generoasă, imagini interesante... în haine de iută putredă.

da Coza

[Valeria Merca]

Observ o autonomie în ce privește versificația; nu e un capăt de lume  în asta. Din păcate nici eu nu agreez acest gen de texte.

Apreciez mesajul transmis. Se simte și sensibilitatea autorului, dar, parcă nu e de ajuns.

Cu drag,