ţi-ai smuls gândul

sfredel negru

amestec de renunţare şi zbor

păşeşti cu nelinişte

dincolo de contur

simţi cum te surpi

spaime ascunse în puls

ţi-au devorat orizonturi

liberat

te aşezi împăcat

la masă cu întunericul…

Mi-e frig şi mi-e toamnă, mi-e ger în cuvânt,

Privirile-mi arse se zbat la pământ,

Altarul iubirii, altarul cel sfânt

Se năruie-n lacrimi, se clatină-n vânt.



Trădarea mă muşcă cu colţii de fier

Din carnea ce-ascunde un petic de cer

Născut din speranţe şi vise ce pier,

În noaptea din mine, nimic nu mai sper.



Apar din adâncuri sordide şi cresc

Regrete fictive cu-aspect de firesc,

Mascate în zâmbet în juru-mi zidesc

Capcana uitării…

PSALMUL MERSULUI PE APĂ

Departele în Tine se face mai departe,

Cum verdele-și descântă pe struguri cruzi rubinul

A legământ de jertfă - diata ce cu jar Te

Închipuie Zdrobirii; de-aceea sacru-i vinul

Ce-l bem spre despărțirea de noi, spre a fi una,

Agață-n Lege biciul, că rege-i Mielul, Unsul!

Să taci psaltirioane, sub rană tacă-ți struna,

Că azi cârligul morții e-n jocul de-a…

Au prins lăstunii gust de țeastă seacă,

Nu se dau duși, nici de-i momești cu rodii,

Zaharisit, psalmodiază-n dodii

Sperând un ultim bal să mai petreacă.

În cuib de turturea se face seară,

Drojdii de-amor dospesc paiul uscat,

Să-i crească bobul, plin, nescuturat,

De patimi germinând, ca astă-vară.

Tusea și jinghiul se-mpung în calendar,

Nu cântă-n inimă nicio vioară;

Gregar și asonant croncăne-o cioară,…

dumnezeu mi-a dăruit

la o aniversare

două fericiri

una mică

rotundă

neambalată

alta mare

rotundă

ambalată

de nenumărate ori

m-am întrebat

de ce-ar fi făcut asta

mai ales că nu suntem

prea buni amici

m-am gândit că poate

i-a plăcut la petrecere

și a tras vreo liniuță în plus

oricum niciodată

n-am știut ce să fac

cu o fericire

darămite cu două

așa că le-am uitat

în…

Eu
însă
domnilor
mi-am imaginat
întâi

Paradisul pierdut
sub
forma
unei femei

Și-abia
apoi
am înțeles

De ce
infernul
e
celălalt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PSALM CU ROUA-NSÂNGERATĂ

Opusul la uitare n-a fost vreodată-amintul,

Cum peștii-aureolă doar în apus dau undei.

Nu-i chipul Tău oglindă, chiar de-i tocit argintul,

Că-Ți simt singurătatea ca negrul crin al bundei?

Nu-n Tine mișc și cuget, urc și cobor suflării?

Săracă de-i coliba, Te simți atât de-a cerul

Că mi Te-ntorci, ca-n scoică pierdutul duh al mării,

Cum de Crăciun ștergarul își înflorește…

*unui sunet cosmic crăpat - plasture de efemer* 

despre felul în care te primesc

cu firul destinului să-mi coși gura în jurul unui adevăr

de care dinții mei de sticlă se tem

n-am să vorbesc

știu cât de…

Toamnă fără ciocârlii

 (prozopoem dedicație)

     „Stau la fereastra odăii întunecoase. Prin geam desluşesc o umbră...”, ba nu, mai multe. Ce-or fi cu ele? Între timp la știri se-anunță că, din cer, o ploaie grea de plumbi „a secerat cinci mii de ciocârlii”. De la geamul de unde privesc „nu pot vedea răsăritul / sunt doar…

am început să lupt

contra evidenței

voi fi contra

acestui torent scabros

numit lume virtuală,

o lume a moralității incerte,

a pasiunilor ilicite

ascunse pe chaturi private,

a degradării tuturor valorilor

care definesc ființa umană:

respect, bun-simț, corectitudine,

dar, mai ales, gândire,

iubire,

iubirea în toate formele ei,

indiferent că este pentru o persoană,

pentru o idee...

iubirea s-a…

despre ochii albaștri

în care am naufragiat de bună voie

până ce pielea mi-a devenit fină

ca lemnul plutitor

despre femeia ce s-a vopsit

în culorile lunii

și s-a lăsat pradă

foamei lupilor mei

despre femeia care știa fiecare stea

după nume

orb fiind m-a sărutat pe frunte

de-atunci urc pe lumina ei

ca pe un munte

din mine ar putea curge cuvinte

precum o Niagară

s-ar aşterne încet

ca mierea

şi în joacă ar îmblânzi pământul

te-ai putea înfăşura în ele

frig să nu-ţi mai fie niciodată

tu goneşti după clepsidre goale

vid flămând de viduri

te-mpiedici în cuvintele-fluturi

şi speriat de clipa rotundă

îţi spui că nu folosesc la nimic

atunci le-nchid în lacrimă

câte treizeci şi trei

să urce trepte spre…

cu o furcă rotundă

soarele toamnei

încet

le va usca

nu știu cât de mare

va fi căpița

pentru iarna sufletului

dar chiar de-am să mor

lihnit de tine

e ca și cum

aș trăi veșnic

Îmi lepăd ghimpii din cuvânt,

Precum o haină mult prea largă;

Mai pot spre aştri să m-avânt,

Cu simţămintele pe targă.

Plantând şarade în eter,

Sub nonşalante răsărituri,

Am recoltat un „deleter”

Avânt culpabil, dintre situri.

Şi în decorul insolit,

Ce fantezia îmi suscită,

Transform silabe-n crisolit

Sau paradisul în dacită.

Pe un elan resuscitat,

Închipuirea mi…

De pe arcade gotice de plai moldovenesc

te-am coborât până-n palat

în ie albă cu ochii triști te-am îmbrăcat

și te-am zidit în stil brâncovenesc

pe levantine stucaturi ce-mpodobesc

pereții din marmură venețiană

te-am așezat pios ca pe-o icoană

și te-am privit în stil brâncovenesc

iar părul tău bălai de os domnesc

l-am împletit în fine colonade

cu frunze de acant și viță în cascade

pe capiteluri…

Istovit venea bunicul

Din grădini, de la plivit,

Prin corole de fenicul

De arome istovit;

Adormit, visa Pământul,

Pare-se de-o stea lovit,

Când, pe ţărm, spulbera vântul

Valul mării, istovit;

Istovit privea arniciul

Pe catrinţa bunei mele,

Dar sclipea... ca licuriciul,

Când zâmbea, cu ochi de stele;

Chiar soarele,-n zori ivit,

Cade, noaptea,…

ploaia în șiroaie cade

arămie toamna mea arde

copacii învârt în fuioare

balet în valsuri tânguitoare

frunzele foșnesc bolero auriu

orchestrat de furtuni

șeitanul a slobozit în văzduh

peste culmile verde- galben- cromate

furii în vârtejuri deșănțate

călărind norii buimăciți

de biciurile nebunelor

fiice ale vânturilor turbate;

pe clapele iubirilor noastre

cu fețe ofilite

păsări rapace

-degetele deceniilor în…