Îmi lepăd ghimpii...

[Camelia Ardelean]

Îmi lepăd ghimpii din cuvânt,

Precum o haină mult prea largă;

Mai pot spre aştri să m-avânt,

Cu simţămintele pe targă.

 

Plantând şarade în eter,

Sub nonşalante răsărituri,

Am recoltat un „deleter”

Avânt culpabil, dintre situri.

 

Şi în decorul insolit,

Ce fantezia îmi suscită,

Transform silabe-n crisolit

Sau paradisul în dacită.

 

Pe un elan resuscitat,

Închipuirea mi se-adapă,

În incitantul habitat,

Din meteori captivi sub (pleo)apă...

 

[Camelia Ardelean]

Gerra, Vasile Burduşa: mulţumesc de prezenţă, empatie şi semn! Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Delete(r)!

da Coza

[Camelia Ardelean]

Valerian, ce surpriză, parcă spuneai că nu mai treci prin pagina mea! Nu te-a răbdat inima, aşa-i? Ştiam eu că mă "iubeşti"! :-))

În sfârşit un comentariu obiectiv (în ce mă priveşte) din partea ta: într-adevăr, textul de faţă este o versificaţie, nu că aceasta ar fi o crimă: "VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; arta de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification."

Mulţumesc de popas! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

:-)) Valery, aşa a fost dictată de muză, eu nu am făcut decât să mă supun! Nu am de ce să mă supăr pe tine, atâta timp cât eşti sinceră! Este părerea ta şi ai dreptul la ea! Într-adevăr, la această construcţie m-am folosit mai mult de rime, nu am avut în vedere o paletă "prea" largă de figuri de stil! Poate că îmi doream să experimentez şi altceva, nu ştiu... Merci mult de trecerea prin pagină şi de comentariu! Cu prietenie,

[Valeria Merca]

Nu știu cum construiești tu poezia, Camelia, dar mă uimești, pe zi ce trece: așa vrei tu să-(ți)  lepezi ghimpii din cuvânt? Nu știu... strofa de final mi se pare banală.  Mă gândesc, în sinea mea, că poezia  (în genere) nu se rezumă doar la rime.  N-aș vrea să te superi pe mine, dar asta am simțit.

cu drag