Valsuri tomnatice

[giurgiu maria]

ploaia în șiroaie cade
arămie toamna mea arde
copacii învârt în fuioare
balet în valsuri tânguitoare
frunzele foșnesc bolero auriu
orchestrat de furtuni
șeitanul a slobozit în văzduh
peste culmile verde- galben- cromate
furii în vârtejuri deșănțate
călărind norii buimăciți
de biciurile nebunelor
fiice ale vânturilor turbate;
pe clapele iubirilor noastre
cu fețe ofilite
păsări rapace
-degetele deceniilor în zbor
sculptează în stânca destinului
dansul echinocțiilor uitate;
când năvalnic
crescând în ritm
de valsuri straussiane
pe valuri spumante
aripi rupte din suflet
duse în torente spre cer
înghițite de toamne cernite
laolaltă cu frunzele moarte și flori ofilite;
când senin
ca unda tainică
a șoaptelor unui descântec
a pictorului paladin
ce îngroapă într-o pânză
scântei ale iubirilor veștejite
laolaltă cu salutul de adio
ale stolurilor negre în zbor
și valsul spre moarte
al frunzelor galben- maron.

[Ion Lazăr da Coza]

maron??? - Consultă DEX-ul și adă definiția aici, drept dovadă.

Am reținut:
degetele deceniilor în zbor
sculptează în stânca destinului
dansul echinocțiilor uitate;

da Coza

[Valeria Merca]

Am citit.

[Adina Speranta]

O înșiruire de imagini,  fragmentarism curat, măsură defectuoasă, ritm lipsă...

Dar întrevăd în profunzime un licăr timid. Mai mult curaj și mai multă naturalețe. 

Cu drag :)