Celei plecate...

Zvâcnește carnea serii, cafenie,

De tusea unui clopot îmbâcsită,

În ciorchini suavi de ebonită

Dureri de iad trăiesc în armonie.

De tenebrosul mov ademenită,

Luna -nvelește-n blânda-i agonie,

Un catafalc, și-n sumbra cununie,

Mireasa-i, de trei zile,-ncremenită.

Plecând discret din lumea cufundată

În griji, ambiţii și nevoi frivole,

N-a deranjat pe nimeni, niciodată.

Din sufletul, foșnind prin…

De prea mulţi ani îi sunt plecaţi feciorii:

Cu ochii arși de dor pipăie zarea,

I se fărâmă sufletul, ca sarea,

De-l duc, târâș, prin alte ţări, cocorii.

Sub tâmplă tremură, ca lumânarea,

Speranţa amânatelor victorii,

Când uraganele își poartă norii,

Cu întuneric căptușind cărarea.

Pripite ploi dau semn de amnezie,

Obrazul fript de lacrimi când măsoară,

Căzând, apoi, cu acră frenezie.

De-atât neant,…

Să stai de veghe...

Să stai de veghe-n lanul de tristeţe,

Să-i sorbi savoarea cu înţelepciune,

Să te îmbeţi cu dulce-amărâciune,

Ca să adormi, răpus de frumuseţe.

La fiecare stea să dai bineţe,

Când își așază nuda-i sfiiciune,

Se-aprinde-al orizontului tăciune

Pe ale sale vaste suprafeţe.

Sunt un ciulin, sfidând spumoasa vară,

S-aducă toamnei mitice ofranda,

Urcând în bobul vânăt o Sahară,

M-a părăsit, în câmpul crud,…

                              Ana

Din zid de lacrimi, piatră și scânteie,

Luptă să smulgă viaţă, dinspre moarte,

Sufletul-amforă, cu două toarte,

Şi Graal-ul, un pântec de femeie !

Cine, spre măreţie, o să poarte

Un trup sacrificat pentru-o idee ?

La casa nemuririi-i doar o cheie

Şi niciun calpuzan de pașapoarte.

Prin zid doar roua vorbelor răzbate,

Din slăvi, ca stalactita, spre pământ,

Sufletul, încolţit…