Au prins lăstunii gust de țeastă seacă,
Nu se dau duși, nici de-i momești cu rodii,
Zaharisit, psalmodiază-n dodii
Sperând un ultim bal să mai petreacă.
În cuib de turturea se face seară,
Drojdii de-amor dospesc paiul uscat,
Să-i crească bobul, plin, nescuturat,
De patimi germinând, ca astă-vară.
Tusea și jinghiul se-mpung în calendar,
Nu cântă-n inimă nicio vioară;
Gregar și asonant croncăne-o cioară,
Toamna-și tocmește ploi, în sărindar,
Adaugă un comentariu
Mulțumesc mult pentru lectură și semn domnului Vasile Burdușa, doamnelor Mihaela Chitic, Dorina Pop, Agafia Drăgan. Onorată!
Doamnă Lisia, caldului dumneavoastră îndemn nu-i pot ridica umerii neputinței. Nu sunt născută chiar în prozodia Poeziei, dar aștept cuminte, la baza ascendentului ei din lemn uscat. :) Mulțumesc!
Domnule da Coza, aveți dreptate. Am schimbat versurile. Nu numai că sună mai bine dar și finalul pare adaptat potopului insinuat. Mulțumiri! :)
Mulțumesc, Nikol! O bucurie fiecare comentariu al tău!
Cu drag! :)
Mulțumiri, domnule Cristea! Și eu vă citesc cu mult interes și plăcere. :)
Mihaela, ce să fac?! Nu-mi răspunzi la sms - eu îți scriu atât de des… :))
Mulțumiri doamna Merca! Textul de mai sus e mai degrabă o „contemplare” ironic-pamfletară a realității. Știu că am multe silabe care fură startul, voi încerca să le disciplinez. Cu binișorul. :)
Domnule Bedrule, prozodia mea suferă, dar nu se predă!
Am făcut mici modificări, voi încerca să trec de la cataplasme la tăieri în carne vie. Brr! :))
Mulțumesc!
Dacă ritmul nu ar șchiopăta, ar fi chiar o poezie foarte bună. De studiat prozodia, Ana, fiindcă ai multe de spus.
Exercițiu: Fă rocada v9-v12.
Versuri inspirate.
da Coza
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE