dumnezeu mi-a dăruit
la o aniversare
două fericiri
una mică
rotundă
neambalată
alta mare
rotundă
ambalată
de nenumărate ori
m-am întrebat
de ce-ar fi făcut asta
mai ales că nu suntem
prea buni amici
m-am gândit că poate
i-a plăcut la petrecere
și a tras vreo liniuță în plus
oricum niciodată
n-am știut ce să fac
cu o fericire
darămite cu două
așa că le-am uitat
în sertar
mai târziu de tristețe
de plictiseală
le jonglam prestidigitator
cu o singură mână
doar așa
să-mi treacă eternitatea
din nebăgare de seamă
într-un anotimp
al apocalipsei
fericirea mai mică
cea neambalată
s-a spart țăndări
pe gresie
copiii au plans
prietenii au plans
vecinii…
și la tv au vorbit îndurerați
despre nenorocire
m-au ajutat cu toții
să adun resturile
și să fac curățenie în mine
apoi au plecat
rămas singur
am încuiat marea fericire
ambalată
într-o vitrină
de câte ori
disperarea vine în vizită
zâmbesc
fericirea mea
mare și ambalată
strălucește în vitrină
P.S: dumnezeu n-a mai venit
la nicio petrecere
Adaugă un comentariu
multumesc
Interesantă ideea, frumoasă abordarea.
Prea-i lungă introducerea.
da Coza
multumesc
Drag popasul în această pagină:
...
de câte ori
disperarea vine în vizită
zâmbesc
fericirea mea
mare și ambalată
strălucește în vitrină
P.S: dumnezeu n-a mai venit
la nicio petrecere
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE