Strigătul corbilor ce-și caută hrana

Îmi lasă-n timpan o dungă de-oțel 

Corbi mari de fier care‐ncalecă vama,

Trec peste lume viforând a duel.

Ei toți sunt păsări hrănite cu sânge, 

Din carnea-ncălzită sub șaua de cal

Personaj-umbre ce nu pot învinge

Decât trecand dintr-un mal în alt mal.

Când simt mirosul  de victimă-apar,

Cadavre calcă, să nu se oprească,

Și doar un tratat din anume…

Câțiva îngeri mici, în ceruri, într-o clipă de răgaz,

Când arhanghelii au treabă, încing joaca pe zăplaz.

Cos din puf de pene, moale, niște aripi de cocor,

Și din voal, de sub mătăsuri, se ivește un picior.

Grație nemaivăzută, încălțat cu un condur,

Prin pânzeturi albe, face piruete împrejur.

Îngerașii, de-ncântare, au adus în pumni lumină

Și-au turnat dintr-o suflare, o frumoasă balerină.

Ce tablou! Cum să te superi, c-au croit acestea…

Peste Histria își lasă

murmurul de sare gemă

boarea moale și sfioasă;

Din apus curge-o triremă

fantomatic, translucidă.

Albe colonade mută…

plouă de parcă n-aș fi

văzut soarele alungă lupii

înghit mârâind înspre mine

sângele se împotriveşte să curgă

la căderea nopții îmi cresc unghii

de liliac

părul strălucește precum grăsimea copacilor

mama îmi spune

nu-s demoni și nici animale sălbatice

oamenii

au fost mai devreme

ucid câte unul

îi prind când beau sau cer un…

pe străzile pustii

vântul mătură praful

și amintirile

firimituri din trecutul falnic

sunt restaurate cu grijă 

și depozitate într-un sicriu de sticlă

oricum nu vine nimeni la…

Doar c-o vioară și c-un flaut

mă-ndepărtez ca să te caut

doar din haiku ca de pe tron

și-n noaptea asta voi fi domn

nu zic nimic și nici nu scriu

te-aș mângâia și din sicriu

și dincolo zău de mormânt

m-aș coborî doar să te…

pentru mine tinerețea

a devenit o legendă

unii spun

că și eu am fost odată tânăr 

nu poți crede 

așa aberații

soarele răsare și acum 

dintre ochii tăi…

Îmi agravez nașterea puțin câte puțin

Costel Zăgan, Universuri paralele

Vegheată pare lumea de un timp

pietrificat în liniștea din aer;

Aripa nesfârșirii își întind

dragoni aducători de…

tot mai des

pe sub cozorocul vieţii

tărâmul prunciei mă cheamă

în murmur de şipot

mă-nchid ca într-o rană

dintr-un ungher

 

în praful uliţei ce m-a crescut

trecute urme de paşi

întind rădăcini peste suflet

 

ghemuită în bucla sorţii

mama îmi mângâie genunchii juliţi

şi-mi caută prin gânduri

întristările

mi-e bine strig

 

minţi

minţi

minţi

răspunde ecoul…

 mai văd aici o adeverinţă. asta e ceva de vis,

 ia ascultaţi aici! Dar, mai întâi, să vă explic.

 şi, pentru asta, hai să luăm o situaţie ipotetică.

 o să vedeţi imediat de ce vă dau exemplul ăsta.

 să zicem că eşti prost, dar eşti un om sincer,

 până la urmă, prostia nu este o problemă de moralitate.

 aşa. şi vrei să-ţi scoţi o adeverinţă pentru asta -

 ca să te poţi apăra. nu ştii

 când te poate apuca şi-i dai unuia cu ceva în…

Da, încă mă mai gândesc la tine

și la toată magia dezamăgirilor

noastre, iubite al meu, nemaivăzut!

Nu-i așa că este minunat

parfumul acesta de iasomie,

singurul moft pe care îl port

pe sub cămașa ta albă?

Este ca un preludiu al amintirii degetelor tale pe clapele gâtului meu.

Ți-am pironit cămașa de pielea mea…

era ca în chestia aia a lui orwell:

 cine stăpâneşte trecutul, stăpâneşte viitorul, şi

 cine stăpâneşte prezentul, stăpâneşte trecutul.

 şi m-am folosit de ocazia de a răsfoi un dosar

 al unui fost deţinut politic,

 să văd dacă, într-adevăr, trecutul

 poate deveni imprevizibil aşa cum credea el,

 având în vedere, speram eu, că stăpânesc

 destul de bine prezentul, astfel încât

 să pot schimba ceva din trecut,

 în sensul că…

Vino și mă scaldă

Lună-nfiorată,

Cu lumină caldă

Să fiu răsfățată

Să-mi faci cuib la tine,

În castel boltit

Și foc de rubine

Cu dor  împletit 

Cheamă-mă-n durere,

Cheamă-mă odată,

Asta am ca vrere

Azi sau niciodată.

Lanț de căpătâi

De-mi ursești plecarea,

Dar tu să-mi rămâi

Rostul și cărarea

Lună măiestrită,

Vino și mă…

mă doare Doamne

mă doare unghia mare

de la piciorul stâng...

oh Milostivule

abia am deschis gura către

Tine şi durerea de la unghia mare

ca prin minune

a dispărut

acum... acum mă doare tot degetul

Doamneee degetul meu Doamne

mda

degetul e ca un nou-născut pe lângă

întreg piciorul din praf de puşcă

aprins

dar ce e praful de puşcă vizavi de

bomba cu hidrogen din…

mă ţine de mână

cel care traversează spiritele

ştie

orice cuvânt poate întoarce

ursul mâncător de faguri

din livada de nori vişinii

ploaia unge acoperişul cositorit

plânsul iubitei înfundă jgheabul vecinilor

pisica dă cu gheara şi scuipă

mă trezeşte larma celor care se întorc

prin taiga 

deschid o fereastră spre lumea

din cărţi

picură miere la schimbul de…

Ne-au plecat strămoşii peste ape,

S-au prelins pe spicele de grâu,

Se-ntorc numai seara să adape,

Turmele de zimbri, jos, la râu.

Ne-au plecat străbunii pentru-o vreme,

Lăsând munți-custode peste tot,

Au plecat în carele cu lemne,

Să se-ntoarcă-ar vrea, dar nu mai pot.

S-au surpat podețele și drumul,

Li s-au rupt opincile-n picioare,

Bărbile și pletele, ca fumul,

Se-mpletesc pe zare în fuioare.

Ca-ntr-o…