să nu mă chemi

[Maria Mitea]

nu mă iubi, nu mă atinge de parcă-aș

fi iederă,

nu mă strânge-ntre cuvinte

halucinante, țesute din dorințe languroase,

dă-mi drumul,

lasă-mă s-alerg

                                       slobodă                 desculță,

tălpile să-mi ud în roua dimineții, 

dă-mi drumul                             lasă-mă

prin via ce-nflorește să mă pierd, ca o

          bețivă să mă-mbăt cu raza zilei, 

să te adorm ca pasărea în cuib, 

pentru tine voi purta toate ploile verii în

brațele-mi împletite-n amfore de lut,

voi 

legăna toate ploile verii ca pe pruncii nimănui,

pruncii ce n-au ajuns să plângă, 

am să-i legăn în brațele galbene

ca păpădia, le voi da

drumul să zboare              zboareeee printre toate ploile verii,

doar pentru tine vor zbura                   ...să nu îi strigi

când zborul le e cald

ca sânul,

nu mă iubi,

nu mă atinge de parcă-aș fi iederă,

dă-mi drumul ca să zburd,

                                                 slobodă                 desculță

s-alerg prin roua dimineții, 

prin via ce-nflorește, 

cu raza zilei să mă-mbrac să te adorm ca

pasărea în cuib, voi aduna

 toate ploile verii cu

brațele-mi din ceară le voi aduna,

    

 …doar pentru tine 

toate ploile verii vor intra în pământ

să-i mângâie inima uitată,

pentru tine vor aprinde cuptoarele cerului să

lusruiască argila, să-i schimbe pomeții,

înainte ca sângele să își scrie litografia

[Grig Salvan]

O aceeași avalanșă de gânduri și simțiri pline de spontaneitate și ingenuitate. O lectură interesantă și plină de valențe emoționale, în pofida aspectului grafic oarecum „rupt”, fragmentat. O dorință irepresibilă de libertate și tandrețe emană din tot cuprinsul poemului.

[Vasilisia Lazăr]

Poemul evocă o tensiune între dorința de libertate și nevoia de conexiune, într-un limbaj liric, sensibil și profund. Versurile sunt pline de imagini senzuale și delicate. Frumos!

srtânge / strânge

biețivă / bețivă

sînul / sânul

[Monica Pester]

Ca motto...

[Monica Pester]

O pledoarie lungă, ușor diluată înadins, ca o rugă pentru ocrotirea unei iubiri rătăcite.

Mesajul unei răni ce se vrea transpusă camotto al sufletului sensibil.

Maria, tu îți cânți trăirile

[Maria Mitea]

Velentin, adevărat, a dat iar iama și prin furtuni fierbinți, ”de cuvintele spulberă tăcerea”:) 

 Jur cu mâna pe inimă,

M-am uitat peste tot

M-am uitat,

Am căutat peste tot,

Dar n-am văzut nimic,

Și m-am uitat din nou,

Am căutat

M-am uitat peste tot,

În nori,

În stele,

M-am uitat și încă mai caut,

Iar și iar, caut peste tot,

Jur cu mâna pe inimă,

M-am uitat peste tot,

Dar n-am văzut nimic,

N-am auzit nimic,

N-am putut găsi al naibii nimic

:)

[Stanescu Valentin]

Maria, o nouă furtună fierbinte de cuvinte ce spulberă tăcerea ce-alungă durerea dincolo de clipa ce va să zburde slobodă şi desculţă spre împlinirea eu-lui întru veşnicie...

[Maria Mitea]

... super versul ”

 să nu mă chemi nicicând pe jumătate - /aDa

aDa, mulțumesc de vizită, și semn! Mă bucură trecerea ta! 

[Ada Nemescu]

trebuie recitit inclusiv de autoare, se găsesc cuvinte scrise neconform...

mie, îmi amintește de un vers propriu - să nu mă chemi nicicând pe jumătate - 

aDa