Marea Privire - Absența

[Maria Mitea]

Absența, asta, vine cu dimineața-n cap, 

vine să te înnece, se așează între două înghițituri de cafea, 

caută acea privire - acolo îi e bine, îi e viața, acolo, în

Marea Privire, cade-n gol fără să-nvețe să cadă,

un ac, știe cum să-mpungă golul drept în inimă,

Să nu-ți faci griji,

mereu își va face loc să intre,

să bântuie ca o pană, - își va găsi oamenii,

casele,

va intra-n șifonier, să-și lase mirosul ăla al ei, de vechi, de naftalină, 

de troinoi comunist,

mirosul de rochie nouă uitată pe umeraș,

Incognito, își va face loc să-ți intre și-n sânge, să te

miroase ca pe-o băutură scumpă, după petrecere,

îți va zâmbi în oglindă,

va face dragoste cu sânii tăi,

să n-o observi, 

se va ascunde-ntre maluri de râu, se va da

drept poezie,

va crește odată cu tumoarea din tine,

deghizată-n privighetoare, și cocostârci,

ca un fluture rătăcit, se va aciua între pietre,

pietrele timorate o vor asculta ca pe o mamă grijulie

care știe

cum să le ducă pe toate în spate,

Respiră între cer și pământ,

ca o rădăcină, se hrănește din invizibilitatea aerului,

răsuflăm de parcă filtrăm oceanele lumii, le

desalinizăm, și

din când în când stăm la fereastră, duși pe gânduri

privim prin sticlă de parcă e o gumă de șters,

și din nou apare speranța elevului aplecat, colorează literele,

Invizibila

ne așteaptă

la geam

să ne numere bătăile inimii,

câte au mai rămas?

să nu-ți faci griji, statistica ne arată

că-n fiece secundă se naște o nouă absență,

în fiece secundă o nouă absență se-întinde-n iarba verde și deasă să numere stelele,

în fiecare secundă se instalează-n stomac ca-ntr-un hotel scump,

dar să nu-ți faci griji, să

nu-ți faci griji,

unde se-așează absența, e sigur

că

cerșetorii se vor ruga pentru noi,

unde se clădește absența, e sigur

că

cerșetorii se vor ruga pentru noi

să prosperăm, să

avem de unde le da

și

lor

[Maria Mitea]

Monica, Amanda, vă mulțumesc pentru semn, și zbor de bucurie că v-ați îndulcit și voi din această Mare Privire :) Cu mult drag! 

[Amanda Spulber]

Cu dimineața la geam, citesc o poezie ca un cântec murmurat, ca o litanie, punctată uneori cu ironie amară, dar și ca o respirație, ca o îmbrățișare atotcuprinzătoare.

[Monica Pester]

O Absență cât o Prezență năucitoare, necuantificată dar apăsătoare 

Excelenț, Maria !

[Maria Mitea]

:) 

te-aștept absentă-ntr-o cușcă la pârnaie, 

că e răcoare

și nu mă pișc țânțarii,

pe mine

nici șobolanii n-au curaj ca să mă pupe, 

daaar,

te aștept absentă-ntr-o cușcă la pârnaie, 

că e răcoare

și nu mă pișc țânțarii,

:)

[Stanescu Valentin]

Maria, tocmai am fost iubit epidermic de un ţânţar...

 

clipa de răcoare

 

canicula devine tot mai mare

ţânţarul agresiv mi-e concurenţa

în camera tăcută-i simt prezenţa

când ne certăm pe-o clipă de răcoare

 

o pun de-un ceai de plante aromate

şi-un vis cu tine mă cuprinde-n vrajă

prin aburi văd nisipul de pe plajă

şi-ţi simt sărutul buzelor sărate

 

obrazul mi-ai pişcat eşti jucăuşă

dar nu te văd... doar aripi care zboară

ţânţarul m-a pupat a doua oară

şi zburdă prea şăgalnic înspre uşă

 

pe unde eşti la munte sau la mare

ce specii de ţânţari ciudaţi te muşcă?

te-aştept tăcut fierbinte-n astă cuşcă

să ne certăm pe-o clipă de răcoare…

 

Iată cum am simţit şi eu o Absenţă!

 

Aştept să se facă loc să aduc aici Clipa de răcoare!

[Maria Mitea]

Mulțumesc, Valentino! 

O umbră de cuvânt, să te țină la răcoare...:)

[Stanescu Valentin]

Uluitoare explozie caniculară!