Marea Privire - Absența

[Maria Mitea]

Absența, asta, vine cu dimineața-n cap, 

vine să te înece, se așază

                                        între două înghițituri de cafea, 

caută acea privire - acolo îi e bine, îi e viața, acolo, în

Marea Privire, cade-n gol fără să-nvețe să cadă,

un ac, știe cum să-mpungă golul drept în inimă, 

Să nu-ți faci griji,

mereu își va face loc să intre,

să bântuie ca o pană, - își va găsi oamenii,

casele,

va intra-n șifonier, să-și lase mirosul ăla al ei, de vechi, de naftalină, 

de troinoi comunist,

mirosul de rochie nouă uitată pe umeraș,

Incognito, își va face loc să-ți intre și-n sânge, să te

miroase ca pe-o băutură scumpă, după petrecere,

îți va zâmbi în oglindă,

va face dragoste cu sânii tăi,

să n-o observi, 

se va ascunde-ntre maluri de râu, se va da

drept poezie,

va crește odată cu tumoarea din tine,

deghizată-n privighetoare, și cocostârci,

ca un fluture rătăcit, se va aciua între pietre,

pietrele timorate o vor asculta ca pe o mamă grijulie

care știe

cum să le ducă pe toate în spate,

Respiră între cer și pământ,

ca o rădăcină, se hrănește din invizibilitatea aerului,

răsuflăm de parcă filtrăm oceanele lumii, le

desalinizăm, și

din când în când stăm la fereastră, duși pe gânduri

privim prin sticlă de parcă e o gumă de șters,

și din nou apare speranța elevului aplecat, colorează literele,

Invizibila

ne așteaptă

la geam

să ne numere bătăile inimii,

câte au mai rămas?

să nu-ți faci griji, statistica ne arată

că-n fiece secundă se naște o nouă absență,

în fiece secundă o nouă absență se-întinde-n iarba verde și deasă să numere stelele,

în fiecare secundă se instalează-n stomac ca-ntr-un hotel scump,

dar să nu-ți faci griji, să

nu-ți faci griji,

unde se-așează absența, e sigur

că

cerșetorii se vor ruga pentru noi,

unde se clădește absența, e sigur

că

cerșetorii se vor ruga pentru noi

să prosperăm, să

avem de unde le da

și

lor

[Vasilisia Lazăr]

Un poem introspectiv, plin de imagini și simboluri care explorează tema absenței în viața noastră, precum și modul în care aceasta se insinuează, se ascunde și ne influențează existența. Stilul poeziei este fluid, cu imagini lirice și simbolice. Se utilizează repetiția și ritmul pentru a accentua ideea de absență ca o prezență constantă și omniprezentă în viața noastră care, deși invizibilă și adesea inconștientă, ne înconjoară și ne modelează, dar în același timp, putem avea speranța și credința că, prin rugăciune și credință, ea poate fi depășită sau acceptată.

Mi-ar fi plăcut ca poemul să fie mai esențial. Prea te lungești, aș zice cu repetiții care nu știu cât reprezintă figuri de stil întotdeauna.

Atenție!

înnece / înece

se așează / se așază

troinoi? ce e troinoi?

[Maria Mitea]

Monica, Amanda, vă mulțumesc pentru semn, și zbor de bucurie că v-ați îndulcit și voi din această Mare Privire :) Cu mult drag! 

[Amanda Spulber]

Cu dimineața la geam, citesc o poezie ca un cântec murmurat, ca o litanie, punctată uneori cu ironie amară, dar și ca o respirație, ca o îmbrățișare atotcuprinzătoare.

[Monica Pester]

O Absență cât o Prezență năucitoare, necuantificată dar apăsătoare 

Excelenț, Maria !

[Maria Mitea]

:) 

te-aștept absentă-ntr-o cușcă la pârnaie, 

că e răcoare

și nu mă pișc țânțarii,

pe mine

nici șobolanii n-au curaj ca să mă pupe, 

daaar,

te aștept absentă-ntr-o cușcă la pârnaie, 

că e răcoare

și nu mă pișc țânțarii,

:)

[Stanescu Valentin]

Maria, tocmai am fost iubit epidermic de un ţânţar...

 

clipa de răcoare

 

canicula devine tot mai mare

ţânţarul agresiv mi-e concurenţa

în camera tăcută-i simt prezenţa

când ne certăm pe-o clipă de răcoare

 

o pun de-un ceai de plante aromate

şi-un vis cu tine mă cuprinde-n vrajă

prin aburi văd nisipul de pe plajă

şi-ţi simt sărutul buzelor sărate

 

obrazul mi-ai pişcat eşti jucăuşă

dar nu te văd... doar aripi care zboară

ţânţarul m-a pupat a doua oară

şi zburdă prea şăgalnic înspre uşă

 

pe unde eşti la munte sau la mare

ce specii de ţânţari ciudaţi te muşcă?

te-aştept tăcut fierbinte-n astă cuşcă

să ne certăm pe-o clipă de răcoare…

 

Iată cum am simţit şi eu o Absenţă!

 

Aştept să se facă loc să aduc aici Clipa de răcoare!

[Maria Mitea]

Mulțumesc, Valentino! 

O umbră de cuvânt, să te țină la răcoare...:)

[Stanescu Valentin]

Uluitoare explozie caniculară!