ursul de ciocolată

[petrut dan]

mă ţine de mână

cel care traversează spiritele

ştie

orice cuvânt poate întoarce

ursul mâncător de faguri

din livada de nori vişinii

 

ploaia unge acoperişul cositorit

plânsul iubitei înfundă jgheabul vecinilor

pisica dă cu gheara şi scuipă

 

mă trezeşte larma celor care se întorc

prin taiga 

deschid o fereastră spre lumea

din cărţi

picură miere la schimbul de aer

 

merg după sunetele scăpate înainte

de moarte 

omului bun îi vorbesc primul

împrumut sânge zilei în care mi-au crescut

aripile

rămân cu mirosul spaţiului de creaţie

 

iubirea este singura limbă vorbită

în cer

ultima data când am întrebat

ce sunt luminile acelea pline de escare

mi-au răspuns

 

Basarabia

 

[Ada Nemescu]

Sensuri, nu ușor de descifrat. Așa cum spune Lisia, obscură zona aleasă, un mister greu de digerat. Pentru mine,

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem suprarealist, dens, ușor încifrat, care duce înțelegerea mesajului poetic într-o zonă puțin obscură. Pătrunderea în universul unei astfel de poezii presupune uneori un pariu cu cititorul. Însă dincolo de asta, se degajă forța unei expresivități poetice aparte care conferă vigoare și savoare. 

M-au impresionat mult câteva pasaje:

deschid o fereastră spre lumea

din cărţi

picură miere la schimbul de aer

împrumut sânge zilei în care mi-au crescut

aripile

rămân cu mirosul spaţiului de creaţie

 

iubirea este singura limbă vorbită

în cer

Aș spune că și pe pământ.

Mulțumesc pentru că iar mi-ai pus neuronul la treabă! :)

Mulțumesc pentru un alt poem inteligent!

[Manuela Munteanu]

Ooo, acum este clar ca lumina zilei! (N-ai răspuns nimănui la ,,Râpa"). Zi cât mai frumoasă!

[petrut dan]

Bună dimineața,

-Gabriela, îmi dau seama că ai înțeles, și de unde vine dar mai ales unde pleca mierea, și comentariul tău un spectacol, pentru care îți mulțumesc, după cum vezi , la prima oră!) Da, mi-ai stricat somnul!)))

-Manuela, tu mi-ai stricat liniștea!) Hai să-ți spun: Acest text s-a născut datorită simpatiei tatălui meu pentru Ilie Ilașcu, mai ales după condamnarea acestuia la moarte în 1993, tata fiind sensibil la deținuții politici in geneal și la cei din neam , în special, iar eu ''compătimeam''cu Abdulah Ocallan, (îți dai seama ce-mi plăcea să fac dedicații la vreun eveniment pentru Abdulah Ocallan președintele Partidului Kurdistan al Muncii, toți își dădeau coate și se uitau spre căile de acces să l vadă pe numitul în cauză, mai ales că îl strecuram printre tot felul de '' brazilieni'' sau '' blonzi nereușiți'' de pe malurile Dâmboviței  care,  în mintea lor, credeau că fac referire la vreun oarece și anume afacerist venit să-și extindă interesele și pe care abia ar fi așteptat să-l abordeze, în fine) după cum ți-am spus textul ar fi trebuit să fie un text de dragoste , ca majoritatea, dar nu știu cum s-a întâmplat că m-a străfulgerat finalul , am simțit că așa trebuie să fie, orice iubire se poate transforma într-o Basarabie de care toți trag în fel și chip, dar care totuși și-a păstrat identitatea, apartenența și rostul. Nu mă-nnebuni să-mi zici ceva de apartenență că ai înțeles foarte bine pohta ce-am pohtit!) Uite că ți-am răspuns, deși nu cred să nu o fi făcut vreodată, în general nu fac asta și mai ales ție!

-Gabriela, tu mi-ai stricat somnul , Manuela, tu mi-ai stricat liniștea, nu mi-a plăcut , dar mai vreau o dată!)))

[Manuela Munteanu]

Într-un anume fel, doar de tine știut, cu un tâlc pe care doar îl bănuiesc, nicidecum să-l aflu, mă ademenești cu poezia. Că după aceea, mă tot gândesc ce-ai avut de spus și de ce ai spus atât de evaziv, e altă poveste. Acest text mi se pare interesant (tocmai prin amalgamul de imagini, ce par a fi fără legătură între ele, dar cu un numitor comun - un animal dulce, iubirea) până în momentul în care "luminile pline de escare" (??) ți-au răspuns. Ce caută Basarabia aici? O fi suficient să știi numai tu... ps: Totuși, dacă nu-mi răspunzi la comentarii, eu nu mai trec. :) Au mai pățit-o și alții. 

[Gabriela Raucă]

Da, orice vorbă îl poate supăra și, așa cum înțeleg eu, și cred că înțeleg bine, se știe cine e ursul mâncător de faguri și de unde vine mierea, dar și unde este livada cu vișini.

Un spectacol al metaforelor, al subtilității și al talentului în exprimare poetică.

Impresionantă poezie, atât de gravă, în comparație cu dulceața din ciocolată.

La citirea titlului, chiar îmi închipuiam o replică la rețetele mele dulci.

Admirație sinceră!