pe unde te-ai ascuns să numeri

duminicile în fervoare

când părul nu-ți cădea pe umeri

ci pe nisipuri mișcătoare;

când dintre pagini de ierbar

puneam pe aripi de condor

uzate foi din calendar

și le lansam spre…

Coridoare –

înguste ca niște șerpi

înalte ca niște ceruri

cu ferestre deschise

spre tine

cu ceasuri lângă ceasuri

atârnând în vânt

și țipând a apă −

orele lor înțeapă

drumuri fără sfârșit

în mine −

atât mi-e de piatră

cât mi-e de orb.

Nu cred în adevăr

doar într-un ochi de împrumut –

al omului din colțul gropii

al femeii pădure din colivie

al semnului triplu de-acasă

pe ăsta mi-l atârn la gât

duminică noaptea

ca pe-un trofeu

și atunci văd –

avem aceeași culoare.

Din turnul speranței

rămas fără ceas

se văd brațe întinse

spasmodic

răstignirea înțeapă cerul –

se moare

incolor ca o apă –

ultimul copil

cu pletele albe

privește fluturii prinși

cu bolduri

de brațele lui

reci –

la orizont

se ghicesc bufnițele.

dacă e vis nu vreau să mă trezesc așa ziceai

cuvintele tale luminau mai strălucitoare ca ploaia



te-am întrebat dacă și gândacii au inimi

mi-ai spus că nu știi

știm atât de puțin despre lucruri simple m-am gândit

îngerul care ne privea alerga cu noi prin ploaie

ploaia era un tigru avea o mișcare de copac

ce intră în noapte



ce straniu e…

Nu mai exist în timp, el există prin mine –

Un punct în nesfârșit, pornit să se termine...

Acum văd în clepsidră un gol și-un infinit;

Și-n ceas aud cum geme Sisiful ostenit...

Eu nu mai cred în stele, ele răsar din mine –

Lumini și flori... petale... și cioburi de iubire.

Eu nu mai cred în nori, ei se desprind din mine –

Idei în vânt... morminte... bucăți de fericire.

Nici nu mai simt cu pielea, trăiesc doar cu…

Lumea părea pe sfârșite,

apusul moale-și ascundea

incandescenta rușinare

vâltori de pleavă - ca năluciri de stea -

roiau pe-ntinsul culmilor pe care

hulita Veșnicie tot…

Te-aștept din nou la malul mării

Să-ți văd privirea înspumată

Ce rătăcea pe culmea zării

S-adune-nvolburarea toată.

Și scormonesc printre nisipuri

Ce străjuiesc adânci vestigii

Când norii adunați în gânduri

Se…

Curg în liniștea ta

ca-ntr-un pat al lui Procust –

mai tai din frică

mai trag de râsete

după cum îți ard ochii

și îngheață oasele –

așternut de mătase

în celulă spoită cu vin

cu fereastră unică

spre negru –

așa m-a desenat

un zeu ponosit

hrănindu-mă

din îmbrățișarea ta –

cu gust de amforă.

De mi-ai dărui o zi,

Ghind' de Drag aş încolţi,

Fum de cânepă m-aş face

Peste minţile opace.

De mi-ai da măcar o oră,

Şoapte vii în ritm de horă

Le-aş trezi din pomenire,

Înjurând în glas de mire!

Un minut de mi-ai mai da,

Ochii ţi i-aş îmbăta

Cu-n sărut nemărginit,

Smuls din piatră de granit.

De-aş avea înc'un secund, -

Cel mai scurt sau cel mai scund -

Te-aş privi eternizat

Cu-Ochiul…

Vara are peroanele curate

o dată la un schimb de vieți ‒

trenurile îşi urcă şinele

în palmele noastre

unele peste altele

apoi nu mai pleacă nicăieri ‒

rămân nerespirată

precum toţi călătorii clandestini

cărora nu le mai aparțin

de mult −

doar noi suntem la fel

muşcaţi de cătuşe

până la vis.

Ai rămas la fel stăpână
Şi mă stric de-atâta dor...
Dar când văd că mergi de mână
Cu alegerea păgână
De-a trăi întâmplător,
Mă apucă un alt dor -
Să pun talpa în pridvor
Şi în limba mea română
Să-ţi explic din rădăcină
Cât amar, dar şi lumină
Mi-ai turnat în căpăţână
Şi în fostul viitor,
Dulce şi înşelător...
Însă frica mă înfrână,
Îmi îngheaţă gura spână,
Doar îmi lasă ajutor
Firea mea de scriitor...

Cuvântul întreg

e doar pentru îndrăgostiți −

voi ceilalți

așezați-vă în genunchi

și îmbăiați-vă

cu tăcerea de piatră

și cu lacrima rece

a ierbii.

O țigăncușă cu ochi ca de Tonitza

și împletite cozi de castaniul vânt

se dă în leagănul din parcul cu visare;

Purtând o rochie-câmpie…

Meleag scăldat în dorul copiilor tăi vrednici,

Deschide-ţi larg hotarul şi sufletul spre noi,

Ne-ntoarce şi ne-nalţă pe creste de munţi veşnici,

Dezbracă-ne sclavia şi-azvârle-o în puhoi!

Trăim de-atâta vreme aducerile-aminte,

Încât trecutul iarăşi se-ntoarce înapoi,

Trezeşte irascibil străbunii din morminte

Căzuţi pentru Unire cu moarte de eroi.

În ei i-ascuns curajul pierdut printre memorii,

În ei şi-n părtinirea de limbă şi de…

Bătea același vânt *                                    

Bătea același vânt, ca ani în urmă

- Premergător de antică baladă -

Când transhumant, ciobanul, lângă turmă,

Visa când noaptea-n văi dădea să cadă.

Era o disipare de lumină,

Străfulgerată peste guri de ape,

Ca-ntr-o delimitare carpatină,

Sortită-n timp prin timp să se adape.

Trecând prin ea cu tot ce-mi stă în cale

-…

(experimentală)



scumpa mea

iubită beznă

sunt otrăvit cu serul de lumină

şi-oricât de mult aş vrea

Orfeu  să mai rămân

în profunzimea nemărginirii tale

sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra

cusută de picioare

sunt încolţit

cu somn de ziuă

o altă Gaia

mă cheamă vânturat

la poarta unde se aleg nebunii

obscuritatea arde

reverberat în sinea mea

aidoma…

Ce zi! de chin... dar iată s-a sfârsit;

În strigăt surd un gând a răguşit :

Să nu te laşi de omul ce-l iubeşti

Chiar de-a uitat a crede în poveşti.

Ce zi! cât dor! ţicneală în purtări,

Cuvinte vii, murate-n varii stări,

Un crez fragil agale alterează

Şi-un Dumnezeu - izvor de metastază.

Ce zi! cu spor… pentru-ntrebări astrale,

Ce tind a fi mai mult decât virale,

Nedezlegate, ferecate-n gând,

Stăruitor s-au umilit pe…