Curg în liniștea ta
ca-ntr-un pat al lui Procust –
mai tai din frică
mai trag de râsete
după cum îți ard ochii
și îngheață oasele –
așternut de mătase
în celulă spoită cu vin
cu fereastră unică
spre negru –
așa m-a desenat
un zeu ponosit
hrănindu-mă
din îmbrățișarea ta –
cu gust de amforă.
Adaugă un comentariu
Mereu meditativ și concluziv și, mereu fără fior liric.
Fiinţa umană se bucură de criteriul de bază al selecţiei, de viaţă privată în cadrul universului.
Sofi
Epatante și controversate versuri. Metaforele au fracturi logice, dar prefer să nu le interpretez. Nu sunt neapărat pe gustul meu. Îmi place titlul.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE