Curg în liniștea ta

[MARIA VASILESCU]

Curg în liniștea ta

ca-ntr-un pat al lui Procust –

 

mai tai din frică

mai trag de râsete

după cum îți ard ochii

și îngheață oasele –

 

așternut de mătase

în celulă spoită cu vin

cu fereastră unică

spre negru –

 

așa m-a desenat

un zeu ponosit

hrănindu-mă

din îmbrățișarea ta –

 

cu gust de amforă.

[Sofia Sincă]

Mereu meditativ și concluziv și, mereu fără fior liric.

Fiinţa umană se bucură de criteriul de bază al selecţiei, de viaţă privată în cadrul universului.

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

Epatante și controversate versuri. Metaforele au fracturi logice, dar prefer să nu le interpretez. Nu sunt neapărat pe gustul meu. Îmi place titlul.