Bătea același vânt

[Adrian Erbiceanu]

Bătea același vânt *                                    

 

Bătea același vânt, ca ani în urmă

- Premergător de antică baladă -

Când transhumant, ciobanul, lângă turmă,

Visa când noaptea-n văi dădea să cadă.

 

Era o disipare de lumină,

Străfulgerată peste guri de ape,

Ca-ntr-o delimitare carpatină,

Sortită-n timp prin timp să se adape.

 

Trecând prin ea cu tot ce-mi stă în cale

- Detrimental la ordinea firească -

Amplificat-n sunet de cavale,                        

O port în mine, mie să-mi doinească.

 

Cum codrul ce se scutură sălbatic

Regenerându-și frunza degerată,

Mă regăsesc în spațiul meu carpatic

Când bate-același vânt de altădată.

* Din volumul "Confesiuni pentru două generații", Ed. Tribuna, Sibiu, 2003

[Adrian Erbiceanu]

Este important ce scrii, dar mult mai important este ceea ce simți. Mulțumesc!

[gabriel cristea]

Bucolic, reverberant, mirabil.

[Adrian Erbiceanu]

Interesant comentariu. Mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Tulburător de frumos, tonic și nostalgic! Alături de muzicalitatea versurilor conferită de ritm și repetiții, mesajul transmis lasă impresia timpului într-un proces de apărare. Întru neuitarea meleagurilor natale - interferență între romantism și tabloul străbun dau poeziei mare profunzime. 

Cu deosebită apreciere,

Sofi