clipa de răcoare

[Stanescu Valentin]

                                                 

                                                                                      eraocăr ed apilc

 

                                                                              !eram iam tot enived alucinac

                                                                             aţnerucnoc e-im viserga luraţnâţ

                                                                             aţnezerp tmis i-ătucăt aremac nî

                                                                             eraocăr ed ăpilc o-ep mătrec en dnâc…

 

                                                                                         ucsenătS nitnelaV

 

canicula devine tot mai mare!

ţânţarul agresiv mi-e concurenţa

în camera tăcută-i simt prezenţa

când ne certăm pe-o clipă de răcoare

 

o pun de-un ceai de plante aromate

şi-un vis cu tine mă cuprinde-n vrajă

prin aburi văd nisipul de pe plajă

şi-ţi simt sărutul buzelor sărate

 

obrazul mi-ai pişcat eşti jucăuşă

dar nu te văd... doar aripi care zboară

ţânţarul m-a pupat a doua oară

şi zburdă prea şăgalnic înspre uşă

 

pe unde eşti la munte sau la mare

ce specii de ţânţari ciudaţi te muşcă?

te-aştept tăcut fierbinte-n astă cuşcă

să ne certăm pe-o clipă de răcoare…

 

Prima strofă s-a privit în oglindă şi le-a chemat pe următoarele!

[Stanescu Valentin]

Chris, este şi vara bună de ceva. Avem ocazia de a mulţumi copacilor pentru dărnicia umbrei răcoroase, cu plăcere savurăm o îngheţată fără a şti din ce lumină este ea făcută, ne bucură cu lungimea zilei în care risipim secundele de cele mai multe ori fără sens dar mai primim câte un semnal de la înaripatele mici... că nu suntem singuri pe lume. La iarnă nu vom mai avea multe din cele nespuse mai sus. O zi plăcută!

[Chris]

frumos, ludic, amuzant! :) 

[Stanescu Valentin]

Grig, vremea caniculară ne-a închis pe mulţi în camera cu sau fără aer condiţionat. Se mai întâmplă să avem parte în intimitate şi de intruşi zburători care fac valuri în versuri. Astfel, el m-a injectat, eu l-am pălit, urma mi-a rămas până în adâncul versului şi iată poezia cu iz topârcean...

[Grig Salvan]

Agreabilă și înviorătoare poemă estivală în tonul topârcenian atât de gustat de mine în lecturile cotidiene. O lectură deosebit de plăcută, în tonul sprințar și umorul sănătos de care avem adesea nevoie.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, uneori lucruri simple pot determina starea de poezie. Am îmbrăcat cu vorbe potrivite înţepătura de ţânţar şi un pic de amintire de la malul mării spre a contura această poezie zglobie de caniculă, apreciată de mai multe Doamne, Domnii fiind probabil în concediu...

[Vasilisia Lazăr]

Un poem plin de farmec și senzualitate, ce explorează momentele de relaxare și intimitate în mijlocul verii toride. Autorul folosește imagini vizuale și senzoriale pentru a crea o atmosferă de răcoare și dorință, contrastând căldura caniculei cu răcoarea unei clipe de răgaz. Tonalitatea poeziei este una ușor jucăușă, cu accente de amuzament și melancolie, reflectând atât momentele de relaxare cât și cele de tensiune sau dorință. Metaforele legate de țânțar și răcoare adaugă un aer de simțire profundă, dar și de joc cu elemente naturale. Este un poem care surprinde foarte bine atmosfera verii, cu toate micile sale provocări și frumuseți, invitând cititorul să trăiască și să savureze acele „clipe de răcoare” atât de prețuite în sezonul torid. Am citit cu încântare.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Spor și inspirație,  domnule Stănescu! 

[Stanescu Valentin]

Ramona, sunt bucuros de comentariul tău versificat. Ce multă vâlvă a făcut o gâză mică şi înţepătura ei dintr-un amurg torid! O altă gâză s-a apropiat, în fine, de casa mea şi mă încântă de câteva seri: un înaripat de greieraş. Poate mă va convinge să pun pe versuri cântul lui de îndrăgostit...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Super, domnule Stănescu.

Super, domnule Stănescu!

sunt unde vrei — dar timpul nu mă iartă,

nici țânțarii, nici gândurile grele,

ii simt în aer, în tăcerea spartă,

și-aș vrea să fug, dar dau mereu de stele

[Stanescu Valentin]

aDa, trei distinse Doamne au avut curajul ca după citirea acestor versuri glumeţe de vară să îmi adreseze comentarii care mă bucură şi îmi umple seara cu starea de poezie. Mă întreb cum ar fi ca urma unei simple înţepături de ţânţar să dureze câteva zile... Cred că pe aici bântuie umbra concediilor... Unii mai trec şi mai povestec una, alta sau mai comentează. E frumos!