Avem prea multe nefirești probleme
de rezolvat în fiecare zi,
s-au adunat pe muchii de dileme
și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?
Iar magica-ntrebare ne pătrunde
în sufletul rămas neprotejat
pe un tărâm străin care ascunde
un vast război, cu scop nedeclarat.
Ne rătăcim în căutări sterile,
bătând la porți lăsate cu-mprumut,
în dosul lor stă Kafka, nevăzut,
să scrie-n taină ultimele file
dintr-un roman rămas neînceput.
În timp ce așteptăm deznodământul
pe un crenel ce trebuia zidit,
Bacovia se-ntoarce osândit
ca, pe ascuns, să-si caute mormântul
în miticul Castel neconstruit.
Aștept în van minunea nesperată,
pe zidul dărâmat de sub crenel,
și parcă văd în față, deodată,
cum Kafka se ridică din Castel.
Adaugă un comentariu
„PE MUCHII DE DILEME” este o meditație profundă și tulburătoare asupra condiției umane într-o lume alienantă, în care absurdul, incertitudinea și căutarea sensului definesc existența contemporană. Încă din primul vers „avem prea multe nefirești probleme”, poetul trasează un peisaj existențial apăsător, care sugerează o realitate distorsionată, în care omul este copleșit de întrebări și neliniști. Încă din start, titlul „Pe muchii de dileme” devine astfel un loc al fragilității, al echilibrului precar între speranță și renunțare, între „a fi sau a nu fi?”, celebra întrebare hamletiană ce reverberează adânc în conștiința lirică. Referințele culturale la Kafka, Bacovia, Shakespeare, nu sunt simple ornamente, ci simboluri ale unei lumi în ruină, unde individul se simte străin, rătăcit, aproape condamnat. Kafka, care scrie „în taină ultimele file”, „dintr-un roman rămas neînceput” este o imagine, ce reflectă neputința de a da sens propriului destin, în timp ce Bacovia revine „osândit”, căutând un mormânt într-un castel ce nu a fost niciodată construit. Totul pare suspendat între real și mit, între vis și deznădejde. Finalul, cu Kafka „ridicându-se din Castel”, lasă o undă de mister, poate o resemnare, poate o reînviere a spiritului creator în ciuda dezastrului. Poezia este un captivant discurs liric intelectualizat, dar profund uman, în care ecourile culturale nu anulează emoția, ci o amplifică. Felicitări, domnule Corneliu Neagu! Reușiți să împletiți melancolia cu luciditatea într-un comentariu poetic despre sens, identitate și precaritatea ființei într-o lume haotică în care trăim!
Frumos! Strofele acestea mi-au placut in mod deosebit!
Ne rătăcim în căutări sterile,
bătând la porți lăsate cu-mprumut,
în dosul lor stă Kafka, nevăzut,
să scrie-n taină ultimele file
dintr-un roman rămas neînceput.
În timp ce așteptăm deznodământul
pe un crenel ce trebuia zidit,
Bacovia se-ntoarce osândit
ca, pe ascuns, să-si caute mormântul
în miticul Castel neconstruit.
O poezie scrisă de un autor erudit în care însă își face loc îndoiala... Fragilitatea existenței lasă loc unor întrebări și de aici atmosfera unei căutări a unui refugiu a speranței găsirii unui loc în care sufletul să-și găsească liniștea.
Acest poem reflectă o stare de dilemă profundă și complexă, în care se împletesc teme precum incertitudinea existenței, lupta interioară și căutarea sensului în fața problemelor nerezolvabile. Titlul „Pe muchii de dileme” sugerează o poziție precară, o stare de echilibru instabil între opțiuni, între „a fi sau a nu fi”. Ne introduceți într-un peisaj al problemelor nefirești, cele care se adună zilnic și ne copleșesc. Imagistica utilizată face referire la personaje și simboluri literare celebre:
Versurile sugerează o stare de rătăcire în căutări sterile, de insistență în porți închise, în timp ce personajele literare (Kafka și Bacovia) apar ca niște entități care, în ciuda încercărilor, rămân în afara accesului, simbolizând misterul și imposibilitatea de a găsi răspunsuri clare.
Finalul, în care Kafka se ridică din Castel, poate fi interpretat ca o revelație sau o speranță: chiar și în cele mai întunecate și incomprehensibile situații, există o posibilitate de renaștere, de a aduce lumină în întuneric.
În concluzie, poemul explorează dilemele existențiale, problema sensului și lupta interioară între acceptare și neputință, ilustrând această tensiune printr-un dialog simbolic cu marii literați ai literaturii universale.
Superb!
Mulțumiri alese cu prietenie și respect, Nicoleta Ramona!
Frumos!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)
CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru acest an, au donat:
Gabriela Raucă - 1000 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
© 2026 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE