din când în când

[gina zaharia]

turnul în care am urcat toate comorile

știute și neștiute

se clatină

cineva l-a ridicat demult

pentru noi

soarele ne alinta în zori și încălța vara cu șosete de borangic

apoi se mândrea că nu-i meșter mai iscusit decât amurgul

ce leagăne ieșeau din brațele noastre

ce mire frumos era câmpul

păpădiilor

și câte iscoade n-au stat la pândă

să ne fure secretul iubirii

habar n-aveau că poți aluneca pe o pojghiță de fericire

și se rostogolesc anii

și boabe de rouă se fac

și bondarii dau roată stupilor

ca și cum vârstele ar avea case și flori la urechi

iată leneșii stau la umbră și se laudă că

au trecut prutul cât ai clipi

au venit să cosească ce-a mai rămas din șoaptele ochilor noștri

n-au decât

eu nu dau vamă străinilor

nici nu sparg vitrinele amintirilor

mă bucur pentru fiecare dans pierdut în deșert

dar cu ieșire pe altă planetă

sunt sigură că din vremurile bune

va curge vin

și

din când în când

un pic de răcoare

[Chris]

da, foarte frumos, constructii inedite... :)

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofi! Natura e templul în care trăiesc imaginile înflorite ori prăfuite.

[Sofia Sincă]

Ai găsit forţa echilibrul de a ajunge la o împăcare a timpului și amintirilor marcante, tratând cu natura, împletind simboluri. Ai transformat problemele în diamante, sufletul a inventat versuri nemuritoare.

Cu deosebită apreciere,

Sofi