moară

[nicolae vaduva]

pe unde te-ai ascuns să numeri

duminicile în fervoare

când părul nu-ți cădea pe umeri

ci pe nisipuri mișcătoare;

 

când dintre pagini de ierbar

puneam pe aripi de condor

uzate foi din calendar

și le lansam spre viitor;

 

sau când sub legi de toamnă lungă

eram și eu o frunză-n chin

ce se da-n vânt să te ajungă

cu pașaport de om străin;

 

pe unde te-ai ascuns și nu

mai vrei să știi ce remușcări

mă fac să fiu un râu acu’

iar peste el un pod de flori;

 

pe unde te-ai ascuns, fecioară,

în care turn, în ce coștei?...

eu, azi, mai macin la o moară

pusă pe apa sâmbetei.

 

 

[Chris]

se simte o anumita amaraciune
dar asa simtim cand se duce tot pe apa sambetei :(

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos! Ca un zâmbet trist.

[Sofia Sincă]

S-a dus pe apa Sâmbetei...

Lupta cu visele și amintirile, cu dorințele de altădată, aspirantă la călătorii fantastice în timp. Bine clădită poezia, transmite sentimentele alese de poet.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi