Sunt otrăvit cu serul de lumină

[Mick Lorem]

(experimentală)

scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
şi-oricât de mult aş vrea
Orfeu  să mai rămân
în profunzimea nemărginirii tale
sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra
cusută de picioare

 

sunt încolţit
cu somn de ziuă
o altă Gaia
mă cheamă vânturat
la poarta unde se aleg nebunii
obscuritatea arde
reverberat în sinea mea
aidoma pădurii

...

precum Ahile-și ține glezna
cu ochii albi de lună plină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină

Mick Lorem (Pur Negru #8#)

[gabriel cristea]

Superb poem! 

[Sofia Sincă]

Mie îmi place așa. O idee inedită. În timp ce toată lumea adoră lumina și o preamărește tu adori bezna. Viață comparată, retragerea spre întuneric, resemnare, spectacolul unic al moralului într-o formă poetică concentrată. Dar cu ce sacrificiu...

Bine dozat cu tot ce trebuie poemul.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi