"Exerciţiu parodic dedicat doamnei AM"

Dup-o noapte lungă de beţie

Când ne-am trotilat loviţi de streche

Mă credeam poetul nepereche

Dar a fost o simplă…

tu ai un ochi albastru

și unul verde

sau poate invers

lumea nu știe asta

deși culori ar mai fi fost

lumea te iubește și gata

tare

tare o face

îți trimite inimoare

fluturași

buzițe

pupici

mulți pupici

nici inima

tu nu o ai roșie

nici măcar nu e pe stânga

singurătatea ți-a făcut-o albastră

dar nici asta nu se vede

uneori se oprește

ea

inima

să se uite pe geam

în sufletul…

curs de miracole

Te privesc –goliciune înveşmântată-n lacrimile ochiului vederii
Şi munţii ce îţi topesc 
Uimirea din pupile -aidoma sânilor mamei alăptându-mă, clipesc
Peste mine, învierii!

copilul meu

cine m-a uitat în trupul acesta

obosit

şi bătrân?

sunt o păsăre fără cer

fără aripi

priveşte

toate străzile 

pe care le cutreier inutil

sunt pline de tine

puştiul blond 

puţin creţ eşti tu

te purtam la grădiniţă pe umeri

iar tu râdeai 

râdeai

cântam amândoi ceva despre elefanţi

şi lumea se adăpa cu iubire privindu-ne

poate puţin…

(căutând pete-n floare)

la carnavalul

florilor de câmp,

putând intra oricine,

o pălămidă se ivi stingher

condusă până-n prag

de mărăcine.

o, ce profunzime vegetală

și câtă grație-n culori!

palidei pălămide

parcă-i vine

să-i ceară florii albe de scoruș

o ploaie de petale sidefii,

sub ele să se-ascundă

de rușine.

în mijlocul poienii, macul

bastard al jarului însăilat…

din ce în ce mai des călătoresc în amintiri

mă afund cu o plăcere vicioasă

până mi se taie respirația și uit

și îmbătrânesc deodată cu aproape un an

e un mod de a te sinucide îmi…

Un curcubeu acvatic stă s-apună

S-au adunat din rai fluturi regali,

În zborul lor plăpând parcă răsună

Vioara din reciful de corali.

Au dat în pârg tăceri înfiorate,

Tu să le strângi pe marea ta de dor,

Să le răsfiri pe țărmuri dantelate

Și să așezi un val pe glezna lor.

Am să-ți ridic cetățile promise

Să lași apoi de pază, dacă poți,

Din ochi de cer furtunile aprinse

Și pescăruși albaștri pe la…

despre femeia cu părul lung și roșu

până la glezne

pe care am înfășurat-o printre degete

cu tot cu razele de soare

vată pe băț

ce ți se topește în gură

despre femeia cu ochi negri

cât tot întunericul ce venea în urma mea

fulger în noapte

care m-a iubit cât vedeam cu ochii

despre femeia care mă Vrea

cu V de la Velociraptor

atât de tăios

că-mi retează toate sforile

ce mă leagă de…

Sunt bolnavă, azi, de poezie,

Rimele îmi țiuie-n ureche,

Când încrucișate, când pereche,

Izvorăsc mereu din fantezie.

Mult mă minunez că mai sunt vie…

Lâncezesc în țarină străveche,

Sunt bolnavă, azi, de poezie

Rimele îmi țiuie-n ureche.

Mă tratez… în pași de  erezie

Pe-un azur aprins și-a lui  pereche…

Cine mi-s?! O, da! Povestea veche

Ce o scriu poeții pe…

şi alături de mine

eu cea văzută mai înţelept

eu cea de-a doua zi

din umbra căreia pământul bea apă

adăpând floarea

restul rădăcinii solicită mineralele

negociază cu ele viaţa

mâna întinsă către cer face legătura

înnoadă versurile

alcătuiesc poemul etern

de fapt tot eu sunt

şi pe clapele pianului

amprenta lui Dumnezeu

ce interpretează Beethoven 

la fereastra lunii

în faţa…

VII.

Peste piatra gri
Umbrele înserării –
Şuieră vântul

VIII.

Dangăt de clopot
Pietrele nemişcate –
În lume, vară

IX.

Pe piatra rece
Doi fluturi portocalii –
Vertical, bradul

Așază-te pe iarba asta de mai, am câteva stele în păr,

culege-le, să le avem la drum,

poate vom străbate nopți polare, ori vom mitui tăceri boreale

așa încât vom zăbovi cât să ne spunem ce s-a mai întâmplat

de la ultima noastră expediție

prin geografia stărilor.

Te-am zărit umplând nopți cu mine,

nopți cu mâneci lungi,

îmi spuneai să nu mă sperii de întuneric, să-l trec râul,

că e doar o sabie pierdută de…

Povestea femeii care n-a visat niciodată

Toate frământările tale sunt jucării stricate

și gândurile în noapte sunt gânduri fără speranță.

Împins odată pe drumul renunțărilor

(cu precizie misterioasă, te-am auzit)

vei abandona lupta.

Cerul era atât de jos, sau așa credeam.

Țineam ochii închiși,

vorbeam cu mine însumi, în gând,

ca să nu mă rog cu glas tare.

Pescărușii zburau jos, pe deasupra…

Cocorii pleacă

În mâna shogunului

Ceaşca tremură

Nu la fel şi sabia

Ce mi-a omorât neamul

Poeţii au perle în ochi

când vorbesc

despre iubire,

din cochilie de cer

li se naşte cuvântul

în durerile timpului.

Pe-un mal de lumină

ei pescuiesc lacrimi…

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt,

Atunci când mai dați de belele

Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne

Trecut-ați voi oare de când

Urcat-ați pe vârfuri păgâne

Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la…