Viața-i o ecuație complicată,

cu plusuri și minusuri,

iar moartea-i marea (ne)cunoscută,

ce ne dă cheia spre un

misterios portal.

Timpul – răspunsul constant

la întrebările adevărului,

extrage rădăcina cubică

a clipelor de neuitat,

oamenii de lângă noi

lăsându-ne rest amintirile cu ei,

le putem multiplica iubind și dincolo de

algoritmii neînțeleși.

Trag o linie de compas spre un alt…

am pus în brad amintirile dragi

sufletul să rămână mereu verde

sub el sentimentele frumos ambalate

așteaptă ca stelele curioase

să le deschidă

cerul importă îngeri cu aripi strivite,

părinţii cer extinctoare să-şi stingă durerea

și își caută sinele

prin nopțile făcute scrum.

lacrimi incandescente biciuie

umbrele orașului…

vizionez un film alb-negru

fără subtitrare

mi-am luat un dicționar second-hand

să pot traduce

feeling-urile năucitoare

de pugilist în ringul fără măști

vorbesc fluent dialectul tăcerii

învățat în pauzele publicitare

când savuram iluzii cu pop-corn

închid ochii și mă visez protagonista

unui film déjà-vu cu încasări mari

de doruri subapreciate

îngeri cinefili îmi suflă

replici memorabile

le spun c-un…