Retorica erezie a florilor de salcâm

[Costel Zăgan]

Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea

m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu

Lacul suspendat între două lumi

M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ

ascult șoaptele verzi ale ierbii

Susurul nuferilor îmbobociți

plutește peste ape

precum

altădată

Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

[Mihaela Popa]

ca de obicei, frumos!

[Chris]

frumos, succesiune frumoasă de imagini

[Ion Lazăr da Coza]

De ce n-ar fi așa: Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea > Extaziată (iar au înnebunit salcâmii) Dragostea

Am lecturat o... erezie.

da Coza

[Tudor Cicu]

Da! Doamna Sofia are dreptate. Și noi să auzim, în ureche, cântecul lui Tudor Gheorghe. Ca un dialog continuu cu Dumnezeu. (Doar că pe mine și albinele mele m-au dus la disperare ploile care au risipit misterul florilor de salcâm). Asocierea florilor de salcâm (de data asta) cu casa lui Eminescu, nu are cum să nu-ți provoace o nostalgie care nu ne mai trece. Un mesaj frumos rostuit în catrenul acesta, plin de un anume farmec.

[Valeria Merca]

O fi fost (poetul)  în săptămâna Școala altfel?  ... Nuferi galbeni îl încarcă... (pe poet, vreau să spun)

magnifică trăire

[Costel Zăgan]

Extaziată, dragostea...cântă: iar au înnebunit salcâmii! Putea să cânte și la vie en rose, dar n-o face. Poetul doar a consemnat ce-a văzut!

[Sofia Sincă]

Extaziată iar au înnebunit salcâmii - Extaziant (poate) iar au înnebunit salcâmii, și au înnebunit salcâmii, cel puțin în ghilimele pentru că este sintagma mult-cunoscută a lui Tudor Gheorghe.

Sunt convinsă că ai fost (din nou) la casa lui Mihai Eminescu. Ce fericit ești!

Poem minunat!

Sofy