perspectiva

[Mircea Serban]

Te privesc –goliciune înveşmântată-n lacrimile ochiului vederii
Şi munţii ce îţi topesc 
Uimirea din pupile -aidoma sânilor mamei alăptându-mă, clipesc
Peste mine, învierii!

[Mircea Serban]

Dna. Sofia, nu am facut nimic altceva decat a va raspunde (provocarilor de criticista), iar cat priveste poezia este la nivelul la care eu pot accede!

Numai de bine, Mircea Serban

[Sofia Sincă]

Ei, domnule Mircea Serban, toate acestea trebuia să le sugerați prin metafore, fără a fi nevoie de explicații științifice sau lirice, să rămână cât mai puțin loc pentru interpretări.

Că. privesc poetic, sau nu, asta este deja o chestiune de... licenţă. Nu mi se pare a fi vorba de licență aici, din moment ce textul trebuie considerat poezie, ci un  fapt perfect normal. Ați postat textul la sectorul poezie.

Aceeași stimă,

Sofy

[Mircea Serban]

Doamna Sofia!

Acţiunea de a privi un obiect necesita o secreţie a glandei lacrimare! Că. privesc poetic, sau nu, asta este deja o chestiune de... licenţă.

Apoi, goliciune nu inseamnă neparat ceva sterp ci, în lumea artelor mai degrabă ceva IN NUCE, NUD, ceva dezbrăcat (de sensurile iniţiale) asadar, cade asertiunea ca as sugera vidul etc.

Daca incwercati sa mijiti ochii, asa cum fac pictorii, o sa observati ca imaginea "se topeşte" deci, nici sufetinţa nu stă în picioare!

Imaginea de la care am plecat in..."naraţiunea" poetică este aceea a unei femei cu sânii apţi alăptării, vazută cu ochii mijiţi!

Cu sărutări de mâni!, Mircea Şerban

 

[Mircea Serban]

Ok! nu am sesizat initial diferenta intre te privesc -goliciune si te privesc  - goliciune ... multumesc!

Eu am gandit-o in varianta te privesc -goliciune înveşmântată-n lacrimile...

[Sofia Sincă]

Domnule Mircea Șerban, eu nu am luat definiția științifică a lacrimei, ci pe cea poetică.

Să vă spun cum am ajuns la concluzia sumbră:

Te privesc = ca orice poet își privește muza.

–goliciune înveşmântată-n lacrimile - desigur, cu cratima pusă (incorect, aici) care duce la concluzie: goliciune - ceva sterp, vid, urmă pe genune... Dacă mai este și, înveșmântată în lacrimi, clar devine sumbră, strivită de suferință, încât și munții se topesc. Poate fi interpretată și ca o tortură.

Iar ceea ce urmează duce la o vagă speranță din nostalgie sau la o resemnare.

Poezia postmodernistă este plină de echivoc, drept pentru care, fiecare cititor este liber, trebuie să se simtă liber în faţa textului să filosofeze, să-și imagineze ceea ce dorește după simpla sa plăcere.
De aceea, acest curent de poezie mai are încă o valoare. Din punctul meu de vedere, poezia postmodernă nu este un rebus, ea trebuie să fie o încântare, de aceea îi aleg doar partea lirică, cea care inspiră muzică, frumos, culoare sau splen, angoasă.
Cu stimă,

Sofy

 

[Ion Lazăr da Coza]

Credeți?

Eu văd o mare diferență!... Și Hagi, și Mutu au fost talentați, doar că unul a fost perfecționist, profesionist în tot ceea ce făcea!

Te privesc –goliciune înveşmântată-n lacrimile ochiului vederii
Şi munţii ce îţi topesc 
Uimirea din pupile -aidoma sânilor mamei alăptându-mă, clipesc
Peste mine, învierii!

==================

Te privesc – goliciune înveşmântată-n lacrimile ochiului vederii
Şi munţii ce îţi topesc 
Uimirea din pupile – aidoma sânilor mamei alăptându-mă, clipesc,
Peste mine, învierii!

[Valeria Merca]

O perspectivă interpretabilă (prin modul de concepere), cu un final trandafiriu, senin (spun eu).

Am citit cu plăcere.

[Mircea Serban]

Grafic, observ ca, e identica cu cea originala, virgula e bine venita!

Multumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Te privesc – goliciune înveşmântată-n lacrimile ochiului vederii
Şi munţii ce îţi topesc 
Uimirea din pupile – aidoma sânilor mamei alăptându-mă, clipesc,
Peste mine, învierii!

Grafic, am ordonat-o un pic. Am adăugat și o virgulă.

Micuță și criptată, poezia poate fi interpretată în fel și chip.

Eu o găsesc interesantă.

da Coza

[Mircea Serban]

...actiunea de a vedea al ochiului presupune lacrimatul iar, cand intervin si factori externi -uimirea este consecinta unui asemenea factor, lacrimarea este accentuata deci, lacrimatul nici decum nu este elementul sumbru din vers asa ca, astept abordarea ce v-a determinat concluzia comunicata!