Cireşele de mai

Dintre frunze, delicioasele cireşe zâmbesc,

iar în preajmă, doi grauri gureşi pândesc,

cireşele rubinii ispitesc, prin regala-culoare

şi privirea vrăjită degustă aromata savoare.



S-au copt cireşele de mai şi simt bucurie,

dar gândul mă poartă la cele din copilărie;

mândră le prindeam la ureche ca pe cercei,

şi de…

Manole ziditorul se odihniște-n tină

Deasupra lui se-nalță cetate de lumină,

Un cer ce strălucește și-i luminat de stele

Iar el ca un luceafăr e-acuma printre ele,

De secole Manole se duse întru domnul

Și ne-ncetat arhangheli îi privegheară somnul

Ca ochiul rău ce-ntr-una se tot holba eteric

Să nu-l deoache iarăși cu rău și întuneric.

Ca dup-atâta muncă tenace și febrilă

Să nu-l recompenseze cu aripi de…

Mă răzgândesc de mine în depărtări obeze.

Prea multă …

Se-nfige spada timpului în mine,

Tăişul vieţii lasă răni adânci;

Se caţără fantasmele pe stânci,

Să scape vii din turma de ovine.

C-o porţie de vril luptăm de ţânci,

Un petic de nădejde ne susţine;

Sub scutul inocenţei oare cine

Clepsidrei din dotare îi dă brânci?

Întinzi năvodul după o clipită,

Dar ochiurile sparte nu te-ajută,

Încerci o nouă cale – dinamită,

Să-ţi faci fărâme soarta…

de-aș ști că voi muri mâine în zori

n-aș mai dormi nici o clipă la noapte

ți-aș umple casa toată cu flori

și n-aș mai rosti decât de dragoste șoapte

ți-aș scrie cu lacrimi o noapte întreagă

cât regret toate clipele departe de tine

în care nu ți-am spus cât mi-ești de dragă

și-n care nu ți-am dat nici o parte din mine

de-aș ști că voi muri mâine în zori

m-aș ruga pentru ochii tăi triști și curați

în…

Vase vechi, în suflet coapte

cu migală de-artizan,

cuarț de zori și sori de noapte

strălucesc nepământean.

Iar scânteia lor prin mine

scapără din gând în gând…

Sunt însetat de universul mitologic

și-ngenunchez să beau scântei amețitoare;

Prevestitor, se zbate frunza pe un ram

- vântul și-anunță prezența foșnitoare;

Un mitic cerb, cu rădăcini în frunte,…

s-a născut fără zestrea
unui timp definit
subtilizează câte o secundă
virtuală
din privirile celor întâlniţi
celor plăcuţi
celor iubiţi
avidă entitate boemă

crepuscular
oferind buchetul florilor de câmp
încă nemângâiate
secundele năvălesc peste el
cu forţa posesivităţii
le culege delicat la piept
să-i îngâne
un cântec de leagăn

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună

În urechi își pune dopuri din popasul  cu sfidare

Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul

Bâlbâită-ntoarce vântul între sunete primare

Umbra îi foiește tainic peste pleoapele ei stropul

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Stropii-i spală-ntreaga față și…

Nu poți iubi de drag pe românește

E interzis pe-nstrăinat ogor,

O ploaie cam ciudată ne topește

O ceață deasă-n suflet ne orbește

Și am uitat de țară și popor.

Cărările ni-s tot mereu înguste

Deschid prăpăstii gurile flămând

Și vin puzderii, norii de lăcuste,

Făcând prăpăd cu-amenințări injuste

Și mame-și pierd copiii blestemând

Cozi de topor se-ascund în ambasade

Și codrul moare…

Cărarea din faţă e nestânjenită;
Din dreapta, precum din stânga
Mai bântuie parazitar câte o umbră
Ce piere în primul strabism.
În spate s-au chircit gândurile mele...
Nu pot sa-ţi facă nici un rău,
Dar, infantil, dacă alegi să vii pe-acolo,
Nu te farda cu scrumul lor!!!

Se tulbură lumina. Sub cerul rupt în două,

bat nopți alunecate …

iubește-mă, străino, fără teamă!

acum, înainte de ultima vamă...

nu mă privi ca din alt veac, din alt loc

noi doi suntem făcuți din același foc...

nu ești tânără, nu sunt bătrân

nu ești o zeiță, nu sunt un păgân

sunt doar cu câteva clipe înaintea ta

întinde mâinile... și vei vedea!

apropie-ți obrazul de obrazul meu

vezi? e-aceeași boare caldă de alizeu

hai să ne prindem în același…

Oameni dragi, călăi distinşi,

Mi-aţi lipit de tălpi opinci;

Mă constrângeţi să le port,

Pân'oi da popii un ort.

Vă urmez cu talpa grea,

Căci aşa e ordinea;

Dacă eşti vândut-dator,

Taci şi faci când capii vor.

Însă sunt minute vii, --

Ducă-se tot pe pustii --

Când rebelul agitat

Uită că-i asimilat.

Ştíu că doare-aşa avort,

Aţi voit posluşnic mort!

Doar că aţi uitat, mătincă,

Viu e porcul…

Uneori se poate ca o stradă

Să treacă prin inima ta,

Sau chiar o şosea

Să îţi traverseze albastrul ochilor

Crezând că părul tău blond

Este un lan

Aerian!

Zâmbeşte!

Chipul ţi se reverberează

În uriaşele geamuri umane.

Zâmbeşte!

Surâsul ţi se vede subtil,

În fiece sclipire de diamant a ploii

Ce spală trotuare!

Uneori se poate ca vara

Să îţi traverseze albastrul ochilor

Ştiind că sufletul tău dă salcâmilor…

Pe rafturi dorm cuvinte potrivite,

Și-n teancuri multe foi mucegăite

Se iartă cu uitata lor menire.

Oglinda îmi aruncă o privire...

*  *  *

Fereastra mă privește cu uimire;

Pe sticla ei un zâmbet s-a uscat.

Un zâmbet fin domnița mi-a lăsat,

Când mi-arăta ce-nseamnă “fericire”.

*  *  *

E liniște acum și-s flori în cripta mea,

Noaptea sărută cadavrul unei zile ,

Oglinda îmi…

tot mai rar ni se-mpreună pașii

și palmele-ostenite-n rugăciune

tot mai singuri cărăm pe sub stele

fărâma de lumină din tăciune…

tot mai rar ne pâlpâie gândul

în ochii aplecați peste tăceri

tot mai rece se prelinge prezentul

pe-obrazul bucuriilor de ieri…

tot mai rar ni se aude glasul

când viața ne face complici

am vrea să fim copii, dar ne trădează obrazul

și sufletul brăzdat de cicatrici…

în altă horă care înnoptează lumina dintre mână și inimă

în altă noapte albă și rece care îmi umple locul gol

dintre coaste

sufletul meu copil desculț cu istoria lui

cu bucuria lui de a merge iar de mână cu mama

din poveste în poveste din vis în vis



nu aici

în altă viață se va întâmpla poate minunea

când îmi vei ghici gândul și el te va…